Duminica Mironosițelor
În timpul patimilor, toți ucenicii lui Iisus au fugit și s-au ascuns de frica iudeilor, în afară de Ioan. Dintre apropiații de parte bărbătească doar Ioan a asistat la tot chinul Lui și I-a stat în preajmă. De aceea, atunci când era pe cruce, Mântuitorul i-a dat-o în grijă pe mama Sa, iar acesteia i-a spus: ,,Femeie iată fiul tău!”. Mai târziu, Ioan a devenit primul Episcop al Ierusalimului.
26 Aprilie 2015, 07:00
În afara lui Ioan, cele care L-au urmat cu credință și curaj pe tot drumul Golgotei și până la mormânt au fost femeile. Ele erau femei obișnuite - soții, mame, gospodine - din diferite cetăți și sate, care Îl slujeau și căutau să se facă folositoare.
Duminică dis de dimineață, în timp ce ucenicii și apostolii se ascunseseră de frica iudeilor, ele au mers la mormânt să ungă cu miresme trupul Domnului. De aici vine și denumirea de ,,mironosiță’’ adică purtătoare de mir. Pe drum își făceau griji pentru că nu știau cine le va ajuta să prăvălească piatra de pe mormânt, dar când au ajuns acolo, piatra era dată la o parte, iar mormântul gol.
Cele trei mironosițe erau Maria Magdalena, Maria, mama fiilor lui Zevedei, și Salomeea. Celelalte femei care L-au urmat pe Mântuitor și care primesc și ele numele de ,,mironosițe’’ erau: Ioana, Maria și Marta, surorile lui Lazăr cel inviat din morți, și Suzana. Plecând ele necăjite de la mormânt, Maria Magdalena a văzut un bărbat și crezând că este grădinarul l-a întrebat unde a dus corpul Domnului.
Când El a strigat-o ,,Marie’’ L-a recunoscut pe Mântuitorul, a căzut la picioarele Lui și a grăit ,,Învățătorule’’. El i-a spus să nu-L atingă deocamdată și să se ducă la apostoli și la Petru și să le spună că a înviat și că va merge la ei. Când a aflat de Înviere s-a dus și Petru la mormânt și l-a găsit gol.
Iisus s-a arătat intâi femeilor pentru că acestea au fost mai curajoase decât ucenicii și au îndrăznit să-i înfrunte pe soldați, mergând la mormânt și apoi să răspândescă vestea că Hristos a inviat!. În felul acesta, ele au devenit primele misionare care au dus în lume bucuria acestei minuni.
Astfel, Mântuitorul a ridicat femeia din starea de umilință aproape de dezumanizare în care se afla în antichitate. El a iertat-o pe femeia adulteră pe care iudeii vroiau să o ucidă cu pietre după cum cerea obiceiul, spunându-le acestora ,,Cel care nu are păcate să arunce primul piatra’’. Prigonitorii s-au rușinat și au plecat. Tot El a iertat-o pe Maria Magdalena pe care iudeii o acuzau de purtări rele și a lăsat-o să-I spele picioarele cu lacrimile ei, să le șteargă cu părul ei și să le ungă cu mir, întâmplare ce a avut loc cu doar 6 zile înainte de răstignirea Sa, dar ea L-a urmat până la sfârșit.
Prin Fecioara Maria, femeia a dobândit mare importanță recunoscându-i-se meritele de a fi cea care dă viață și care pregătește societatea de mâine.