Mănăstirea Caşin din Bucureşti, un monument închinat eroilor din Primul Război Mondial
Această biserică parohială mai este cunoscută şi sub denumirea de Mănăstirea Caşin sau Biserica Mănăstirii Caşin datorită străzii adiacente bisericii parohiale care realizează accesul spre Arcul de Triumf şi care a poartă numele localităţi Mănăstirea Caşin din Judeţul Bacău unde s-au purtat lupte în primul Război Mondial, din 1914-1916.
20 Martie 2014, 22:00
DIN CRONICILE VREMII: după primul Război Mondial, având în vedere creşterea demografică a Bucureştiului, în partea de nord a Capitalei se înfiinţează un nou cartier, numit Parcul Domeniilor. Noii locuitori ai acestui cartier vor solicita construirea unei biserici parohiale.
Această iniţiativă s-a concretizat în anul 1935 prin formarea consiliului parohial format din personalităţi ale vremii, profesori din Institutul Agronomic în frunte cu Gh. Ionescu Siseşti, scriitorul Vasile Militaru, arh. I. Bălănescu şi alţii. Fondurile s-au obţinut prin donaţii importante de la: Ministerul Agriculturii şi Domeniilor şi prin subscrieri lunare ale unor familii şi instituţii. Terenul pentru construcţia viitoarei biserici parohiale a fost obţinut prin donaţie de la Primăria Capitalei în anul 1935.
Piatra de temelie s-a pus în 23 august 1935, iar executarea lucrărilor s-a atribuit Societăţii Naţionale de Construcţii "Ing. Liviu Ciulei, prof. Aurel Beliş şi Toader Mihail". Lucrările de construcţie au fost finalizate la 15 noiembrie 1938. Evenimentele socio – economice şi politice din acea perioadă din epocă, precum şi începerea celui de-al doilea Război Mondial, au îngreunat şi întrerupt lucrările de amenajare exterioară şi interioară. Aceste lucrări au fost reluate între anii 1946-1956.
Catapeteasma de marmură şi alabastru a fost realizată între 1952-1956, după proiectul arh. D. Ionescu-Berechet, de către artiştii I. Dumitru-Bârlad, Constantin Baranschi şi Mihai Wagner. Între anii 1956-1960 biserica a fost închisă de către autorităţile comuniste, arhiva a fost confiscată, iar preotul paroh Dumitru Manta trimis în închisoare. În anul 1960 biserica a fost redeschisă prin strădaniile preotului paroh Alexandru Ionescu, vicar administrativ eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, iar între 1962-1977 s-au executat lambriurile de marmură, cafasul şi icoanele din mozaic de pe catapeteasmă şi murale, acestea fiind realizate de către Prof. Iosif Vass şi Prof. Gheorghe Răducanu.
Biserica parohială îmbină stilul muntenesc brâncovenesc, având coloane la intrare, cu cel bizantin, vizibil în mozaicurile şi planul de cruce greacă centrată, arhitectura înaltă şi spaţioasă.
La monumentalitatea bisericii contribuie ridicarea ei de la sol pe un pachet de 12 trepte din piatră peste care se înalţă pridvorul deschis. Acesta are arcade în plin centru (cinci frontale şi câte două laterale), sprijinite pe perechi de coloane scunde, din marmură albă, ornamentate în spirală sau cu solzi, după modele vechi, româneşti. Peretele din spatele pridvorului este de asemenea placat cu marmură şi ornamentat cu icoane în mozaic la partea superioară. Uşile de intrare au basoreliefuri turnate în bronz, reprezentând pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi pe Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil.
Interiorul spaţios este înălţat cu turla-Pantocrator. La altar, se remarcă bolţile şi pereţii care au fost decoraţi în întregime cu icoane din mozaic. Absida altarului, mult înălţată, pare a fi luminată în verde, în contrast rafinat cu albul marmurei cu care este placată catapeteasma. Lambriurile înalte de trei metri ca şi pardoselile, sunt realizate din marmora albă si roşie. Mari icoane realizate din mozaic îmbracă pereţii doar la nivelul primului registru iconografic.
Începând cu anul 2007, biserica Parohiei Parcul Domeniilor a fost ridicată, prin binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la rangul de Paraclis Patriarhal. (conform hotărârii Permanenţei Consiliului Eparhial nr. 10.794/10.12.2007).
