Mănăstirea Dealu, între umbra lui Radu cel Mare și tiparnița lui Macarie

PAGINI DE ISTORIE: Încă din vremea domnitorului Mircea cel Bătrân, conform tradiţiei, în apropierea curţii domneşti din capitala Ţării Româneşti, Târgovişte, peste apa Ialomiţei şi în vârful unui deal semeţ, se află Mănăstirea Sfântului Ierarh Nicolae, cunoscută "Dealul". Va fi fost o mănăstire din lemn atunci când domnitorul Alexandru I Aldea îi dăruia la 1431 două sate. Însă cel care îşi va pune amprenta asupra acestui aşezământ a fost Radu cel Mare, care între 1499 şi 1501 a ridicat o incintă, chilii, apoi o biserică masivă din piatră, în formă de cruce şi cu trei turle. Noul lăcaş a fost sfinţit în ajunul praznicului Sfântului Nicolae al anului 1501.

Tot în timpul domniei lui Radu cel Mare aici a funcţionat prima tiparniţă din Ţările Române sub îngrijirea călugărului Macarie, fapt care demonstrează importanţa pe care ctitorul a dat-o mănăstirii zidite lângă Curtea Domnească.

La 9 iunie 1598, Mihai Viteazul a depus jurământul de fidelitate faţă de împăratul austriac Rudolf al II-lea în scopul victoriei armatelor creştine asupra otomanilor, care trebuia să părăsească Europa şi marele Constantinopol. La un deceniu după moartea lui Mihai Viteazul, mănăstirea a fost jefuită de oştile principelui Gabriel Bathory. Mercenarii principelui transilvan căutau comori în mormintele care se aflau în biserică şi printre obiectele de cult.

Aşezământul a fost reparat parţial cu sprijinul domnitorului Radu Vodă Mihnea şi la insistenţele egumenului Matei, fost mitropolit al Mirelor şi urmaş al Sf. Nicolae în scaunul eparhial. În vremea lui Matei Basarab, Dealul redevine una dintre importantele mănăstiri ale ţării, aici cumnatul domnitorului, boierul Udrişte Năsturel, traducând şi tipărind "Imitatio Christi" în limba slavonă cu ajutorul tiparniţei aduse de la Govora. Constantin Brâncoveanul martirul a fost cel care a repictat biserica şi i-a dăruit o tâmplă nouă. În secolul al XIX-lea, lăcaşul de cult a suferit din cauza cutremurelor din 1802 şi 1838.

Domnitorul Gheorghe Bibescu, având ca model pe Mihai Viteazul, a iniţiat după 1844 refacerea întregului aşezământ. Lăcaşul a fost reparat cu multe elemente neogotice, cu un fronton neoclasic, s-a construit un turn de intrare şi alte anexe. După mijlocul sec. al XIX-lea, Mănăstirea Dealul a intrat într-un con de umbră, mai ales că, în 1863, a fost supusă secularizării. În 1877 a fost transformată în lagăr pentru prizonierii turci, între 1879 şi 1883 aici a funcţionat o şcoală divizionară de soldaţi, pentru ca în 1890-1891 să fie un depozit de muniţie. Din 1902, a funcţionat ca şcoală a copiilor de trupă, iar după 1912, incinta Mănăstirii Dealul a adăpostit Liceul Militar "Nicolae Filipescu".

Biserica Sf. Nicolae, singurul corp arhitectural care s-a păstrat din vechiul ansamblu, este unul din cele mai importante monumente ale evului mediu din Țara Românească. Edificiul are proporții zvelte; el măsoară 8 metri lățime și 21,20 metri lungime la o înălțime de 24 metri (fără acoperiș).

Fațadele sunt în întregime placate cu piatră fățuită și decorate în două registre cu arcaturi de ciubuce. Acest sistem de decorare în două registre separate de un brâu median va caracteriza monumentele de cărămidă ridicate în cursul secolului al XVI-lea în Țara Românească. În decorul turlelor și cel al fațadei vestice se întâlnesc și ornamente caucaziene, care se vor regăsi mai târziu, cu mai mare densitate, pe fațadele bisericii episcopale de la Curtea de Argeș. Pictura care împodobise inițial interiorul bisericii, o operă din 1515 a meșterului Dobromir din Târgoviște în colaborare cu Jitian și Stanciu, nu s-a păstrat. În 1985 biserica a fost repictată de arhimandritul Sofian Boghiu.

Pronaosul bisericii adăpostește mormântul lui Radu cel Mare și racla cu capul lui Mihai Viteazul. Descoperiţi, deschizând poarta mănăstirii, un loc unde istoria aduce argumente de netăgăduit în ceea ce priveşte spiritualitatea neamului nostru!

Foto: http://manastireadealu.ro/