Mănăstirea Sinaia sau „Catedrala Carpaților”, capodoperă a stilului brâncovenesc
Mănăstirea Sinaia, supranumită „Catedrala Carpaților", situată într-un cadru natural feeric, datează din secolul al XVII-lea și reprezintă identitatea istorică a orașului, fiind prima construcție pe acest teritoriu (1695). Fondatorul Mănăstirii Sinaia este Spătarul Mihail Cantacuzino care împreună cu mama sa, Elena și cu sora sa Stanca, face un pelerinaj la Locurile Sfinte (Ierusalim, Nazaret, etc.), ajungând cu această ocazie la Muntele Sinai unde s-a rugat în Mănăstirea Sfânta Ecaterina.
15 Aprilie 2014, 21:00
Impresionat de cea ce a văzut, s-a hotărât ca la întoarcerea în Țara Românească, să construiască în munții românești și să închine Sfintei Fecioare Maria, o mănănăstire care să poarte numele Muntelui Sinai și aceasta este Mănăstirea Sinaia. Importanța Muntelui Sinai ține de istorie și tradiția biblică, aici Moise primind tablele legii cu cele zece porunci.
La început mănăstirea a fost construită să adăpostească doisprezece călugări (după modelul Mântuitorului Iisus Hristos care și-a ales doisprezece apostoli), dar cu timpul numărul a crescut fiind necesară construirea unei alte biserici mai mare și a unor chilii suplimentare.
Pelerinul care ajunge la Mănăstirea Sinaia, nu găsește aici doar trei sute de ani de istorie, ci un adevărat muzeu de artă și de spiritualitate românească. Vechea biserică este construită în stilul brâncovenesc, arhitectură caracteristică Țării Românești, stil ce poartă numele Domnitorului Constantin Brâncoveanu (martirizat, la Constantinopol, de turci în 1714). Acest stil, de influență barocă, are drept caracteristici coloanele sculptate în piatră și ornate cu motive florale și vegetale (floare de crin, frunză de stejar, etc.).
Mănăstirea Sinaia are un frumos paraclis, care datează din 1695. Paraclisul este o mică biserică, o capelă, specifică mănăstirilor și reședințelor episcopale sau mitropolitane unde se desfășoară slujbe zilnice. Arhitectura sa joasă, precum și pictura sa originală înnegrită de trecerea timpului, creează fiorul religios al catacombelor primelor secole ale creștinismului. În cea ce privește mesajul dogmatic și istoric al picturii se cuvine menționată originalitatea sa, mai ales în pronaos unde sunt prezentate ultimele momente din viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos:
• Trădarea lui Iuda;
• Prinderea lui Isus în Grădina Ghetsimani;
• Judecata lui Isus de către cei doi judecători ai Sinedriului evreiesc, Ana și Caiafa;
• Judecarea și condamnarea la moarte de către guvernatorul roman Pontiu Pilat;
• Biciuirea;
• Drumul Crucii către Golgota Răstignirii;
• Răstignirea între cei doi tâlhari.
În curtea vechii mănăstiri, lângă paraclis, se găsește cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru în perioada Primului Război Mondial, care a avut un rol foarte important în unirea țărilor române după război. Fiind bolnav, s-a vindecat la Mănăstirea Sinaia, lăsând prin testament dorința de a fi îngropat la mănăstirea unde s-a însănătoșit.
Biserica mare a fost construită din piatră și cărămidă între anii 1842-1846 prin străduința călugărilor care locuiau aici. Deteriorată de mai multe ori, ea a fost parțial reconstruită între anii 1893-1903 și renovată complet după planul arhitectului George Mandrea.
Pictura în ulei a fost executată pe fond de aur mozaicat, în stil neobizantin, de pictorul danez Aage Exner. Un brâu de ceramică smălțuită de culoare verde, format din trei linii răsucite din loc în loc, înconjoară exteriorul bisericii; este simbolul unității Sfintei Treimi într-un singur Dumnezeu, precum și a celor trei principate românești, Transilvania, Moldova și Țara Românească, unite într-o singură țară: România.
În biserică există una din cele mai remarcabile piese din Mănăstirea Sinaia: epitaful executat de Ana Roth. Este lucrat cu acul și cu fir de aur și mătase colorată pe pânza de bumbac. Confecționarea acestuia a durat trei ani (1897-1900), iar epitaful respectiv este înregistrat în catalogul U.N.E.S.C.O..
Prin grija Regelui Carol I, biserica mare a Mănăstirii Sinaia a fost înzestrată cu energie electrică, fiind prima biserică și mănăstire ortodoxă din România care a fost electrificată. Familia regală a locuit în timpul vacanțelor la Sinaia, la mănăstire o perioadă de 11 ani, începând cu 1871. După mutarea lor la castel, când s-au sărbătorit 200 de ani de la fondarea mănăstirii s-au amenajat în aceste spații (vechi reședințe regale) un muzeu religios care funcționează și astăzi și care a fost primul muzeu religios românesc.
Muzeul mănăstirii conține obiecte de cult, prima Biblie tradusă și tipărită în romănă la București (prin grija domnitorului Șerban Cantacuzino, în 1688) și o superbă colecție de icoane.
Pentru pelerinii care vin să viziteze Perla Carpaților, stațiunea montană Sinaia, trei obiective merită întreaga atenție: Munții Bucegi, Castelul Peleș și Mănăstirea Ortodoxă Sinaia.
