Sfântul Nicolae – bucuria celor cu suflet de copil

Deși a fost cunoscut și vestit încă din timpul vieții sale, pentru nenumărate sale minuni, mult iubitul ierarh din Mira începe să fie cinstit mai ales din secolul al VI-lea, la peste două sute de ani de la adormirea lui în Domnul, după cum atestă prezența numelui său într-un martirologiu roman din acea vreme. În același secol, episcopul Nicolae din Pinara avea să înalțe și o biserică în cinstea Sfântului Nicolae din Mira Lichiei ca semn al prețuirii.

Deși papa Nicolae I al Romei zidește un mic altar închinat Sfântului Nicolae în veacul al IX-lea, abia un secol mai târziu cultul sfântului se răspândește și în Apus, fapt confirmat și de existența unei biserici în stil bizantin din Burtscheid (lângă Aachen, Germania), zidită de Oton al III-lea, care are hramul “Sfântul Ierarh Nicolae”.

În perioada cruciadelor, printre nenumăratele Sfinte Moaște luate din Răsărit și duse în Apus s-au aflat și cele ale Sfântului Nicolae. Astfel, în secolul al XI-lea, un grup de șaizeci și doi de cruciați din localitatea italiană Bari a răpit din Mira cinstitele Moaște ale Sfântului Nicolae pentru a le duce în orașul natal. Episcopul Nicolae din Veneția avea să le primească cu deosebită cinste și chiar a ridicat două biserici mărețe închinate sfântului, una în Bari (1036) și alta în Veneția (1039). ambele sfințite pe data de 9 mai 1098.

Primele mențiuni despre Sfântul Nicolae nu pomenesc despre participarea Sfântului Ierarh la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, ceea ce nu exclude însă acest fapt. Cel dintâi care consemnează această participare este Simeon Metafrastul, în secolul X, care are meritul de a fi scris pentru prima data o viață completă a Sfântului Nicolae, din care aflăm că „Minunatul Nicolae a fost prezent, de asemenea, la acest Sfânt Sinod (din Niceea - n.n.) și s-a ridicat cu convingere împotriva lui Arie”.

Mai multe date biografice despre ierarhul din Mira le avem din lucrarea medievală Legenda aurea, scrisă de Iacob de Vorangina în anul 1264. În secolul al XVI-lea, teologul grec Damaschin Studitul, ajuns mai târziu mitropolit de Nafpaktos și Arta, vorbește într-o predică a sa pentru prima dată despre pălmuirea lui Arie de către Sfântul Ierarh Nicolae la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325.

Astăzi, ierarhul din Mira este cunoscut în toata lumea, fiind mult cinstit și iubit de credincioșii de pretutindeni, dar mai ales de copii. Bisericile așezate sub ocrotirea lui sunt adesea împodobite cu fresce care înfățișează scene din viața sa (hirotonirea, prezența la Sinod, reprimirea însemnelor episcopale în temniță de la Maica Domnului după episodul cu Arie) și, mai ales, cu o parte din multele minuni și fapte de milostenie săvârșite de acest sfânt încă din timpul vieții pământești (ferirea de desfrânare și înzestrarea a trei fete sărace; izbăvirea de la înec a unui corăbier; scăparea de la moarte a trei tineri nevinovați; dărâmarea unei capiște idolești; apariția în vis împăratului Constantin și lui Avlavie etc.).

Pentru bunătatea, dărnicia, iubirea de adevăr și facerile de minuni care l-au făcut renumit, Sfântul Ierarh Nicolae este și la noi în țară unul dintre cei mai iubiți și cinstiți sfinți. Biserica voievodală “Sfântul Gheorghe Nou” din București se bucură de privilegiul de a avea ca odor mâna dreaptă a Sfântului Nicolae. Deși nu se știe exact, se pare că ea a fost trimisă lui Mihai Viteazul din partea Cardinalului de Bari ca semn de prețuire pentru rezistența și victoriile domnului român în fața ofensivei otomane.

Precum și-a pus sufletul pentru poporul său odinioară, tot așa și astăzi, Sfântul Nicolae își înalță rugăciunea cu îndrăzneală pentru nevoile tuturor celor care se vin să-i ceară ajutorul cu credință.