Taina Sfântului Maslu - Lămuriri

Boala nu este numai un rezultat al păcatelor personale nemărturisite, ci și o urmare firească a eredității; din părinți vicioși se pot naște copii cu malformații. De aceea cuvintele lui Dumnezeu din Vechiul Testament: „Până la al șaptelea neam voi pedepsi fărădelegea" (Lev., 26, 31), trebuie interpretate în această perspectivă a legăturii directe ce există între părinți și copii, din primii răsfrângându-se asupra urmașilor atât efecte bune, cât și consecințe nefaste.

Locul de săvârșire a slujbei Sfântului Maslu este prin excelență biserica, locașul în care se roagă și împărtășesc de harul lui Dumnezeu laolaltă toți creștinii, „purtându-și sarcinile unii altora". Atunci când bolnavul este nedeplasabil, ea se poate săvârși și în casa bolnavului, dar tot în comuniunea de rugăciune iubitoare a credincioșilor (membrii familiei, prieteni).

În predania veche a Bisericii se arată că slujba trebuie oficiată de un număr de șapte preoți – simbol a celor șapte daruri ale Duhului Sfânt, enumerate de proorocul Isaia (11, 2-3) sau amintind de unele fapte consemnate în Vechiul Testament, în care se arată mila lui Dumnezeu: de șapte ori s-a aplecat proorocul Elisei asupra unui copil mort, până l-a înviat (IV Regi 4, 34-35), de șapte ori a fost înconjurată cetatea Ierihonului la cucerirea ei când a intrat poporul israelitean în „pământul făgăduinței" (Iosua 6, 13-16) etc. La nevoie, slujba Sfântului Maslu se poate sluji și de trei preoți (simbol al numărului Treimic) sau de cel puțin doi.

Sfântul Apostol Iacov, în epistola sa, face referire la importanța săvârșirii acestei Sfinte Taine de un sobor de preoți, spunând: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii, și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului" (Iacov 5,14), deci Slujba Sfântului Maslu nu ar trebui să fie săvârșită de un singur preot. Tot de la Sfântul Apostol Iacov aflăm că Taina Sfântului Maslu se săvârșește la cererea bolnavului sau a apropiaților săi în vederea însănătoșirii grabnice sau a vieții veșnice: iertarea păcatelor care au dus la suferință, la tulburarea sufletului și pentru răspuns bun la dreapta Judecată.

După învățătura ortodoxă, prin Taină Sfântului Maslu se împărtășește harul care vindecă bolile trupești și sufletești și se iartă păcatele (Mărturisirea ortodoxă I, 119): „Rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridică și de va fi făcut păcate se vor ierta lui" (Iacov 5, 15). Această Taină a fost rânduită de Însuși Mântuitorul, potrivit cuvintelor Sale adresate Sfinților Apostoli: „...în numele Meu veți scoate demonii... pe bolnavi mâinile veți pune și se vor însănătoși..." (Marcu, 16, 17-18). Maslul este o lucrare a lui Hristos în Biserică, din cele șapte Taine instituite de El, prin care ni se împărtășește harul Duhului Sfânt.

Maslul este deci o lucrare văzută, săvârșită de preoții Bisericii, prin care se împărtășește harul nevăzut. Partea văzută constă din ungerea cu untdelemn sfințit după ce s-a invocat prin rugăciuni speciale mila lui Dumnezeu, iar cea nevăzută, puterea Sfântului Duh lucrătoare asupra celui bolnav.
Înainte de primirea Tainei Sfântului Maslu se recomandă bolnavului să-și mărturisească păcatele (în cadrul Tainei Spovedaniei) pentru ca, prin împăcarea cu Dumnezeu, credinciosul să Se poată învrednici apoi și de Sfânta Împărtășanie.

Taina Sfântului Maslu nu este condiționată de anumite perioade de timp, ea putând fi săvârșită, ori de câte ori este nevoie. Totuși, pentru că rugăciunea unită cu postul are o eficiență sporită (Matei 17, 21), în popor se obișnuiește ca ea să fie oficiată în zilele de post (miercuri și vineri), iar în posturile Bisericii și în special în Săptămâna Patimilor poate fi săvârșită în orice zi. La unele popoare ortodoxe (rus, ucrainean) ea se săvârșea o singură dată pe an: în Sfânta și Marea Miercuri, înaintea Ceasurilor Împărătești în amintirea ungerii Mântuitorului cu mir de către femeia cea păcătoasă – care „a adus un alabastru cu mir...., si plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui și le ștergea cu părul capului ei" (Luca 7, 37-38).
Sfântul Maslu este o Taină a participării comune, o comuniune de rugăciune pentru sufletul celui chinuit. Pentru această, se invocă ajutorul Preasfintei Fecioare, al Sfintei Cruci, ajutorul sfinților și al îngerilor, al tuturor slujitorilor trăitori în Hristos și în comuniune cu sfinții. Prin Taină Sfântului Maslu se dobândește tămăduirea trupului bolnav, dar și iertarea de păcate.

Slujba Sfântului Maslu se face înaintea unei mese, pe care se așază: Sfânta Evanghelie, lumânări (șapte la număr), untdelemn, șapte bețișoare de busuioc înfășurate cu vată (care se înmoaie în untdelemn de către preoți, pentru a unge pe cel bolnav); se mai poate pune un vas cu grâu sau făină.
Începutul slujbei se face de către preot cântând cu fața la răsărit: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru... iar strana rostește rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție; Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Doamne miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum..., Veniți să ne închinăm... (de 3 ori) și Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea...", troparele de umilință și Psalmul 50: Miluiește-mă Dumnezeule..., urmate de canonul Tainei.

Untdelemnul, fiind binecuvântat de preoți cu chemarea lui Dumnezeu, este sfințit și plin de harul dumnezeiesc, are puterea de a sfinți sufletul și tămădui trupul, de a curăți întinăciunea păcatului și a împărtăși mila și îndurarea lui Dumnezeu.
Untdelemnul, grâul și făina rămase de la Sfântul Maslu trebuie păstrate în loc curat iar din acestea se obișnuiește a se face mâncare pentru cel bolnav. În unele părți din făina rămasă se fac prescuri pentru Sfânta Liturghie.

Taina Sfântului Maslu nu este rezervată exclusiv celor bolnavi cronic sau aflați pe patul de suferință, ci la ea pot participa și cei sănătoși trupește, pentru că prin ea se invocă totodată iertarea păcatelor săvârșite, dar de care nu suntem conștienți sau pe care le-am uitat din cauza mulțimii și a timpului depărtat de când le-am săvârșit. Pentru această însemnătate purificatoare și tămăduitoare a sa, Sfântul Maslu este recomandat de Sfântul Simeon al Tesalonicului să fie dorită și primită de fiecare creștin (Despre Sfântul Maslu cap. 291. p. 188).

Doamne ajută !