Un adolescent ucrainean deportat în Rusia s-a sinucis

Înainte de declanşarea invaziei ruse la scară largă, băiatul locuia într-un orfelinat de tip familial din satul Tokarivka, lângă Herson, instituţie condusă atunci de Lidia Şarvarli. După ocuparea satului de către ruşi, directoarea Şarvarli a început să coopereze cu autorităţile de ocupaţie, iar când armata ucraineană a eliberat Hersonul, a luat copiii şi a plecat cu ei în Ţinutul Krasnodar, Rusia. Acolo, copiii adoptaţi ai Lidiei Şarvarli au fost trimişi într-o unitate de cazare temporară din satul Kuciuguri, femeia refuzând să mai aibă grijă de ei. Astfel, băiatul Oleksandr Iakuşcenko s-a alăturat unei familii formate din Natalia şi Aleksandr Lukaşenko din satul Ahtanizovskaia. Aleksandr Lukaşenko a declarat că băiatul ucrainean a locuit în mod oficial sub grija lor doar o lună, după care a împlinit 18 ani, aşa că ei nu mai erau responsabili pentru soarta lui. "A locuit la noi. I-am dat de mâncare, doar nu-l puteam alunga. Nu avea unde să meargă" - a afirmat bărbatul. Iakuşcenko avea 18 ani şi şapte luni când a murit. Cauza morţii, potrivit publicaţiei ruse, a fost sinuciderea: adolescentul s-a spânzurat, într-un loc aflat la câţiva kilometri de casă. Medicul legist le-a spus părinţilor adoptivi că, în ultimul moment, probabil că adolescentul s-a răzgândit şi a încercat să se salveze. Cu puţin timp înainte de a muri, adolescentul a trimis un mesaj vocal prietenilor săi. "Nimeni nu are nevoie de mine acolo. Aşa mi-au dat de înţeles. Le stric viaţa... Nu mai pot, mă spânzur... Nimeni nu ar mai avea probleme acum, dacă nu eram eu, dacă n-aş fi venit aici. Nu mai pot... Mă doare foarte mult. Nu mai ştiu ce să fac" - citează publicaţia mesajul lui Iakuşcenko. După cum au aflat jurnaliştii, sora lui Oleksandr Yakuşcenko se află sub îngrijirea unei alte familii de plasament din districtul rus Temriuk, Ţinutul Krasnodar. Tutorele acesteia a refuzat să discute cu reporterii. În Ucraina, Oleksandr şi Hristina Iakuşcenko sunt consideraţi oficial dispăruţi. Potrivit publicaţiei "Vajnîe Istorii", restul copiilor deportaţi de directoarea orfelinatului din Tokarivka, de asemenea, se află pe teritoriului Rusiei.

RADOR