Aproximativ 22.000 de copii şi adolescenţi din România trăiesc cu un diagnostic de boală mintală

Se estimează că un număr mult mai mare de persoane cu nevoi psiho-emoţionale nu sunt diagnosticate şi, în consecinţă, nu beneficiază de un tratament şi de îngrijiri de sănătate mintală adecvate, potrivit UNICEF.

Radiografia publicată de UNICEF precizează că sănătatea mintală a copiilor şi adolescenţilor români este mult mai afectată decât cea a copiilor din alte ţări.

33% dintre adolescenţii cu vârste între 11 şi 15 ani se simt trişti de mai multe ori pe săptămână, faţă de o medie de 13% în cele 45 de ţări incluse într-un studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

De asemenea, un studiu din 2020 a arătat că aproape jumătate dintre tineri au avut gânduri de sinucidere cel puţin o dată, 27,1% erau trişti tot timpul şi nu puteau scăpa de tristeţe, iar 21,5% s-au simţit depresivi uneori în ultimele şase luni.

În România, printre cele mai frecvente tulburări psihice diagnosticate în ultimii ani se numără: tulburările de conduită (24,19%), tulburări de deficit de atenţie şi hiperactivitate (22,65%), tulburările de anxietate (19,23%), tulburările din spectrul autist (14,47%), episodul depresiv (9,14%), tulburările de ataşament (4,3%), fobia şcolară (3,1%), tulburările de comportament alimentar (2,88%).

Episoadele depresive în categoria de vârstă de peste 15 ani au fost de 69%, mult mai mare în comparaţie cu cele raportate la vârste mai tinere.

Autorii raportului UNICEF au elaborat, de asemenea, un set de recomandări pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii copiilor din perspectiva sănătăţii mintale.

Una dintre recomandări se referă la abordarea problemelor legate de datele statistice insuficiente privind sănătatea mintală a copiilor şi adolescenţilor din România.

Absenţa unor informaţii credibile privind nu numai accesul copiilor la servicii medicale de specialitate, la servicii de psihoterapie, consiliere psihologică, servicii educaţionale de sprijin sau la servicii din categoria celor sociale, îngreunează adaptarea unei intervenţii care ar avea scopul de a diminua complexitatea afectării psihice şi de a înlesni condiţiile pentru o stare de sănătate pozitivă şi productivă.

Un alt set de recomandări se referă la şcolile care nu au programe de promovare a sănătăţii mintale.

Cercetarea notează că sănătatea mintală are o componentă educaţională semnificativă, iar dezvoltarea şi implementarea programelor de psiho-educaţie pentru copii şi adolescenţi poate avea un potenţial transformator pentru întreaga comunitate.

O recomandare este introducerea de conţinuturi psiho-educaţionale la fiecare nivel educaţional şi dezvoltarea acestor conţinuturi pentru a include metode non-formale, într-o manieră prietenoasă pentru copii şi în conformitate cu nevoile curente ale copiilor.

De asemenea, cadrele didactice ar trebui să fie formate pentru a disemina conţinutul psiho-educaţional în şcoli.

Potrivit sursei citate, pentru copiii refugiaţi sau pentru copiii şi adolescenţii din zonele rurale sau din zonele defavorizate accesul la serviciile de sănătate mintală este mai dificil.

În opinia reprezentanţilor UNICEF, serviciile de sănătate mintală pentru copiii vulnerabili ar trebui să fie asigurate prin finanţarea serviciilor de e-medicină, e-consiliere, e-terapie sau prin cabinete mobile de sănătate mintală.

Potrivit unui recent sondaj U-Report (iulie 2023) realizat în Europa, aproape o treime dintre adolescenţi caracterizează propria stare emoţională generală din ultima jumătate de an ca fiind 'de anxietate', în timp ce o altă treime ar numi-o 'de stres'.

56% dintre respondenţi au declarat că internetul şi reţelele de socializare constituie principalele surse de informaţii despre cum să aibă grijă de sănătatea lor mintală, 8-9% au indicat prietenii şi rudele, în timp ce 14% nu au nicio sursă de informare.

41% dintre adolescenţi au răspuns că persoanele care îi susţin le pot îmbunătăţi starea psihologică. 26% au indicat că o situaţie financiară mai bună le poate îmbunătăţi starea psihologică.