Părinții români, plecați la muncă peste hotare, își petrec o treime din copilăria copiilor departe de ei
Tot mai multe femei din România aleg să muncească peste hotare, nu din dorință, ci din lipsă de opțiuni acasă. În timp ce ele caută un trai mai stabil, copiii rămași în țară cresc ani întregi fără sprijinul matern, iar absența părinților devine o constantă a copilăriei lor. Studiile recente ale organizației Salvați Copiii arată că diferența dintre mamele și tații care pleacă la muncă este semnificativă, iar realitatea din spatele cifrelor vorbește despre o problemă socială profundă: familii despărțite de nevoia de supraviețuire economică, nu de alegere.
Articol de Petruț Mazilu, 30 Octombrie 2025, 10:13
Aproximativ 46% dintre părinții plecați afirmă că veniturile din România nu le permiteau să-și întrețină familia, motiv pentru care au ales să plece. Pentru 28%, decizia a fost influențată de dorința de a-și îmbunătăți nivelul de trai, iar 9% au părăsit țara după ce au rămas fără loc de muncă.
Alte motive sunt dorința de a construi sau renova o locuință (5%) ori nevoia de a susține financiar studiile copiilor (3%).
În rândul femeilor, procentul celor care spun că nu au reușit să se angajeze în România este de două ori mai mare decât în rândul bărbaților — 10% față de 5% —, semnalând lipsa oportunităților de angajare pentru femeile cu un nivel scăzut de educație.
Studiul arată că opt din zece părinți își doresc să revină în țară, însă condiționează această decizie de o serie de îmbunătățiri interne: salarii mai competitive (75%), impozite reduse (51%) și o infrastructură socială mai solidă — de la servicii medicale (41%) și educaționale (37%) până la siguranță și calitatea serviciilor publice.
Aproape jumătate spun că ar reveni acasă și dacă ar apărea probleme familiale, iar unii (12%) menționează că înaintarea în vârstă i-ar face să se întoarcă mai repede.
Durata medie a plecării este de șase ani, atât pentru mame, cât și pentru tați. Dintre aceștia, 67% dintre bărbați și 75% dintre femei sunt plecați de peste trei ani.
Statisticile arată că, în medie, părinții lipsesc o treime din perioada copilăriei propriilor copii, mai ales în anii decisivi ai formării emoționale.
Aproape jumătate dintre ei au deja peste șase ani de experiență profesională în străinătate, echivalentul a aproape o cincime din întreaga carieră legală de muncă.
Distribuția profesiilor arată diferențe clare între sexe: jumătate dintre tați lucrează în construcții, 12% în agricultură, 8% ca șoferi, iar 5% în domeniul ospitalității.
În cazul femeilor, cele mai întâlnite ocupații sunt îngrijirea persoanelor vârstnice (17%), munca domestică (17%), agricultura (15%) și munca în comerț, ca și casiere (10%).
Distanța geografică transformă relația dintre părinți și copii într-o provocare emoțională constantă.
41% dintre părinți spun că cel mai mult le lipsește timpul petrecut împreună, 33% regretă absența de la momentele esențiale din viața copilului, 21% vorbesc despre dorul de afecțiune, iar 6% despre dificultatea de a menține o comunicare constantă.
Din punct de vedere psihologic, diferențele dintre mame și tați sunt evidente. Aproape jumătate dintre bărbați (48%) afirmă că nu se confruntă cu disconfort emoțional, în timp ce doar 17% dintre femei spun același lucru.
Cele mai multe mame descriu sentimente de singurătate (57%) și tristețe (51%), iar 30% spun că se simt copleșite de dificultățile din țara gazdă — de trei ori mai mult decât bărbații.
Cu toate acestea, doar o mică parte dintre părinți caută sprijin de specialitate: între 8 și 10% au apelat la un psiholog, proporția fiind de cinci ori mai mare în rândul femeilor decât al bărbaților.
Pentru 91% dintre părinți, cea mai mare provocare este menținerea unei legături emoționale stabile cu copiii din România.
În plus, 83% se confruntă cu dificultăți de integrare în țările în care trăiesc, iar 26% menționează probleme de comunicare cu instituțiile din România, cum ar fi școlile, primăriile sau autoritățile fiscale.
Pe plan afectiv, absența familiei se simte intens: 94% dintre părinți declară că cel mai dureros le lipsește copilul, 80% duc dorul familiei, 55% simt lipsa sprijinului din partea României, 40% a celui din țara gazdă, iar 22% resimt absența prietenilor.
„Copiii rămași în țară, în timp ce părinții lor sunt nevoiți să plece la muncă în străinătate, sunt victime ale unui fenomen complex, care afectează echilibrul emoțional și social al întregii familii. Mulți părinți aleg această cale nu din dorință, ci din necesitate, pentru a le oferi copiilor o viață decentă și acces la educație”, a explicat Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al organizației Salvați Copiii România.
Cercetarea a fost desfășurată între iulie și octombrie 2025 în cadrul proiectului „Sună-i zilnic! - Conexiune dincolo de granițe”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Au participat părinți români care muncesc în Italia, Germania, Spania, Marea Britanie, Franța, Austria și Belgia, având copii cu vârste între 0 și 17 ani rămași în România.
Datele au fost colectate atât de la familiile din țară, cât și din comunitățile de români din străinătate, printr-o combinație de interviuri telefonice și chestionare online. În total, au fost incluși 400 de respondenți, iar rezultatele sunt reprezentative pentru cele șapte țări analizate, având o marjă de eroare de ±5% și un nivel de încredere de 95%.
