„Stai sigur pe net”, la Radio România: Conținutul fals realizat cu inteligența artificială, cel mai mare pericol online

Numarul utilizatorilor de internet a crescut, la nivel mondial, intr-un timp foarte scurt. Varsta de la care se acceseaza site-urile a scazut an de an si este din ce in ce mai mica.

Este incredibil sa auzi cum copiii care abia stiu sa scrie si sa citeasca, intra pe internet foarte usor, fiind prezenti in mediul online, chiar si in lipsa supravegherii părinților.

Guvernele și organizațiile la nivel mondial își exprimă îngrijorarea, cu privire la siguranța copiilor și a adolescenților, precum și a persoanelor în vârstă care utilizează internetul. Peste 45% dintre aceștia au anunțat că au suportat un fel de hărțuire cibernetică.

Inteligența artificială care poate genera imagini și sunete false, „bulele” informaționale care ne izolează și manipularea care profită de lipsa de atenție sunt, în acest moment, cele mai mari riscuri ale rețelelor sociale pentru minori, spune specialistul în securitate cibernetică Eugen Tănăsescu, profesor la Universitatea Maritimă din Constanța, invitatul realizatoarei Violeta Anghel în cadrul emisiunii „Viața la țară”, în campania „Stai Sigur pe Net”.

Acesta a explicat cum apar pericolele și a insistat că soluția începe cu educația, familie și școală: „nu mai abandonați copiii la dispozitivele mobile”.

În cadrul emisiunii, Eugen Tănăsescu a pus pe primul loc un risc care crește de la o zi la alta: conținutul fals creat cu ajutorul inteligenței artificiale.

„Astăzi, în momentul în care vorbim și de aici înainte, cel mai mare pericol este faptul că se folosește din ce în ce mai des inteligența artificială”, a spus el, subliniind că poate „păcăli foarte ușor atât adulții cât și minorii”.

Miza nu este doar că se pot fabrica poze „perfecte”, ci și sunete și voci care par reale. „Aceste posibilități de a genera imagini și sunete pot duce la crearea de falsuri care pot păcăli mai ales naivitatea copiilor”, a explicat specialistul.

Din acest motiv, invitatul a cerut o reacție mai largă, la nivel social: „trebuie începută o campanie puternică de conștientizare a impactului pe care inteligența artificială îl are în viața noastră”.
Două feluri în care folosim rețelele sociale: „validare” și „consum”

Tănăsescu a descris un mecanism simplu, pe care îl vede zilnic în online: oamenii intră în rețele sociale fie ca să se afirme, fie ca să consume conținutul altora.

Prima „postură” este aceea în care „doresc să se afirme și atunci furnizează tot felul de conținut, postează filmulețe, poze, texte, cu tot ce fac, cu tot ce mănâncă, pe unde se duc”. Așa a apărut și discuția despre selfie, fiind cuvântul care e la ordinea zilei și despre dependența de validare.

Invitatul a confirmat:„Toată lumea vrea să-și facă selfie, să fie cunoscută.”

A doua „postură” este consumul pasiv: „ Eu nu postez despre viața mea, dar mă uit. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, iau bun tot ce se spune acolo și rămân în bulă aia.”

Din punctul lui de vedere, aici se leagă una dintre cele mai sensibile probleme: rețelele sociale care pot să te țină într-un singur tip de informație, până când ajungi să nu mai vezi altceva.

„Problema este că aceste rețelele sociale sunt o armă cu două trăișuri”, a spus Tănăsescu. „Pe de o parte îți oferă aceste facilități narcistice, ca să spun așa, dar pe de altă parte îți construiești niște bule de comunicare, dincolo de care ești să nu mai vezi.”

Cu alte cuvinte, dacă urmărești mereu aceleași conturi și aceleași pagini, ajungi să crezi că „așa e lumea”, pentru că doar asta îți apare. Invitatul a descris și efectul social: „marele pericol, să fragmentăm toată societatea și, din plăcate, se întâmplă, deja funcționând în bule.”

Ideea a fost ilustrată și printr-o expresie pe care o auzim tot mai des: „Fiecare e în bulă a lui”. Iar consecința poate fi surprinzătoare: „Domnule, în bulă a mea n-a ajuns știrea asta.”

În același registru, în discuție a apărut și o scenă întâlnită „în reportaje la televizor”, când oamenii sunt întrebați „cum se numește președintele țării” și nu știu să răspundă.

Pentru că emisiunea se adresează publicului rural, Tănăsescu a legat fenomenul „bulelor” de modul în care oamenii își fixează obiceiurile de informare.

A amintit de perioada „când bunicii aveau difuzor la țară” și „ce spunea difuzorul era sfânt”. Apoi a venit televizorul, cu același tipar: „fixa televizorul pe un canal și numai pe acela-l urmărea. Ce spunea acolo, aia se întâmplă.”

Diferența de azi este că „fenomenul s-a mutat pe rețelele sociale”, unde fiecare își face propriul canal și nu mai iese din el: „fiecare și-are bula lui și nu mai iese din ea”.

De aici și îndemnul la comparație, ca pe vremuri când mai ascultai și „pe alălalt”: „Să comparăm cumva informațiile și din mai multe surse.”

În momentul în care stai într-o „bulă” și consumi fără să verifici, devii mai ușor de influențat. Tănăsescu a spus clar: „Nu luați de bun tot ce vedeți și a continuat cu o explicație importantă: „astăzi marile ingenierii sociale vizează chiar bulele”. În limbaj simplu, asta înseamnă că cei care vor să te influențeze nu mai vorbesc „cu toată lumea”, ci țintesc exact comunitatea ta: ce îți place, ce te enervează, ce te sperie.

Întrebat despre expunerea minorilor la violență, sexualitate explicită și informații false, invitatul a spus că un copil „poate nu este în măsura în care știe să aleagă” și de aceea este „expus… fără voia lui”.

De aici, Tănăsescu a mutat discuția spre responsabilitatea celor care controlează infrastructura și platformele: „Este responsabilitatea celor care furnizează conținut pr rețelele de socializare, a provider-lor de internet, a marilor site-uri, a marilor companii din industria IT să sterilizeze și să ofere o comunicare sigură.”

La finalul emisiunii specialistul a vorbit și despre „dark net”, numit „internetul negru, internetul ilegal”, unde se poate face trafic cu lucruri interzise.

În contextul protecției minorilor, a cerut intervenție directă: „treaba factorului de decizie care furnizează internet este să oprească la sursă, adică pur și simplu să închidă site-urile ilegale.”

Totuși, a recunoscut și dificultatea: „aici e un război în care nu se termină niciodată”, pentru că „infractorii inventează tot timpul noi și noi forme”.

Întrebat cum putem să nu cădem în plasă și cum să nu distribuim fără să vrem un conținut nociv, Tănăsescu a răspuns: „Primul cuvânt care vine tuturor în minte este educația.”

A explicat că nu e suficient să ai internet, trebuie să știi ce faci cu el: „trebuie să ne educăm, să știm ce înseamnă un site periculos, să știm ce înseamnă o parolă, să știm ce înseamnă un e-mail, să știm ce înseamnă aceste inginerii sociale”.

A făcut și o comparație cu satul: „și pentru a porni televizorul în lumea satului trebuia să știi de unde să-l pornești”. La fel azi, „ca să apreși un buton de internet, trebuie să înveți ce face acel buton.”

Și a avertizat împotriva ideii „mie nu mi se poate întâmpla”: „Sigur ce se va întâmpla dacă nu te educi. Pentru că vei apăsa butoane și link-uri care nu știi ce fac și te vei păcăli singur și vei fi furat sigur.”

Al doilea pas, după educație, este sprijinul dintre oameni: „Pasul numărul doi ține de comunitate. Cei care știu să-i învețe pe cei ce nu știu în mod gratuit.”

Aici a insistat, în primul rând, pe familie: „nu mai abandonați copiii la dispozitivele mobile. Nu-i mai folosiți tehnologiile pe post de babysitter.
Pentru că ei devin victime sigure.”

Recomandările au fost concrete: „Preocupați-vă de copiii voștri. Urmăriți ce fac pe net, urmăriți ce site-uri accesează. Învățați-i să nu apese toate butoanele colorate care le ies în cale.”

În partea a doua a discuției, tema a fost limbajul online, care îi face pe mulți părinți să se simtă „pierduti” sau „confuzi”. Specialistul a spus că adolescenții „învață să comunice, sigur, diferit în înțelegerea noastră a celor mai bătrâni”.

Soluția propusă nu a fost criticarea lor, ci apropierea: „primul lucru a soluției este să ne aplicăm către ei, să le înțelegem aceste tehnici de codare a limbajului. Pentru că dacă nu vom face așa, nu-i vom înțelege.”

A oferit și un exemplu de „codare”, în care se scot vocalele: „A, S, L, P, L, S, C, M, F, B, R, B”. Pentru un adult, „ne uităm ca la niște hieroglife”.

Iar concluzia a fost limpede: „Singura soluție este să ne aplecăm către copii și să le cerem să ne explice ce vor ei să comunice acolo. Ținând cont că nu putem să le cerem să se comporte după mentalitatea părinților”

Tănăsescu a avertizat și împotriva unei greșeli frecvente: „Foarte mulți le cer copilor să se comporte după mentalitatea părinților. E foarte greșit. Nu putem să facem treaba asta.”

În același timp, a recunoscut teama părinților de a pierde controlul, spunând că ține „de psihologie, de teologie, de faptul de a ține controlul”, dar a îndemnat la echilibru și adaptare.

A dat și un exemplu despre utilitatea tehnologiei în relațiile de familie, povestind o vizită „la un cămin de bătrâni”, unde părinții își vedeau copiii plecați în străinătate prin apeluri video: „era o bucurie, mă uitam în ochii lor”.

În discuție a apărut și ideea de termeni periculoși, care pot anunța conținut ilegal: „Termeni cu impact sexual, ilegal, limbaj de cybercrime, adică limbaj care face trimitere la tot felul de infracțiuni, bombe, armament, droguri.”

A atras atenția că unele mesaje sunt scrise intenționat greșit: „Foarte multe din mesajele periculoase și ilegale din adins au un limbaj eronat”, tocmai ca să treacă de filtre. „Sunt tehnici de inginerie socială”, a spus el, care încearcă „să păcălească aceste filtre”.

Despre rolul școlii, Tănăsescu a spus că trebuie să facă mai mult decât să introducă tehnologie: „Școala trebuie să introducă programe de digitalizare responsabilă, adică nu numai să învețe pe copii să acceseze internetul, să le explice și pericolele de pe internet.”

Către adolescenți, mesajul a fost să caute „modele responsabile” și să nu le fie rușine să întrebe când nu înțeleg: „Nu vă fie rușine să întrebați când ceva nu înțelegeți. Dar atenție pe cine întrebați.”

A avertizat și împotriva necunoscuților: „Nu discutați pe net cu necunoscuții. Nu vorbiți cu străinii”. Iar dacă apare o situație inconfortabilă, îndemnul a fost să ceară ajutor imediat: „primul și primul lucru apel la numărul național de urgență 112, să meargă la parinți și sa le explice ce se întâmplă.”

În final, Tănăsescu a insistat să nu fie tolerate hărțuirea și șantajul, mai ales în situații care implică imagini: „Dacă vă simțiți hărțuiti, vă simțiți amenințați, nu tăceți, răspundeți, atrageți atenția, cereți ajutorul celor din jur.”

Emisiunea s-a încheiat cu mulțumiri din partea realizatoarei Violeta Anghel pentru invitatul său Eugen Tănăsescu, profesor la Universitatea Maritima din Constanța, specialist în comunicare și master in securitate cibernetică.