Mureş: Un pod din Sighişoara, denumit Otto Lurtz - salvatorul a 52 de oameni în inundaţiile din 1970

'Podul între cartierul Târnava 2 Bărăgan şi cartierul Viilor este construit de aproape doi ani, iar recent, în Consiliul Local, am decis ca acesta să se numească Otto Lurtz, după ce am primit acordul Forumului Democrat al Germanilor. Precum se ştie, în data de 14 mai 1970, Otto Lurtz, cu barca sa cu vâsle, a salvat 52 de persoane de la moarte, numai pe tatăl său nu a putut. În anul 2007, Otto Lurtz a primit titlul de 'Cetăţean de onoare al municipiului Sighişoara'. Iniţial am dorit să dăm numele său unei străzi, dar ne-am gândit că a denumi astfel un pod peste Târnava Mare ar fi mult mai sugestiv. A fost amplasată o tăbliţă cu numele eroului Sighişoarei la intrarea pe acest pod', a declarat, luni, pentru AGERPRES, primarul municipiului Sighişoara, Ioan Iulian Sîrbu.

Otto Lurtz s-a născut în 12 februarie 1936 la Sighişoara şi a decedat în noaptea de 19 spre 20 mai 2018, în acelaşi oraş. A lucrat la întreprinderea Nicovala din localitate şi a păstrat cu stricteţe barca cu vâsle în care şi-a salvat vecinii la inundaţiile din 1970, refuzând în mai multe rânduri oferta Muzeului de Istorie a Sighişoarei de a-i construi altă barcă în schimbul celei vechi.

După moartea sa, barca a fost donată Consistoriului Evanghelic din Sighişoara de către membrii familiei.

O mărturie despre ceea ce s-a petrecut în zilele în care inundaţiile au afectat Sighişoara în luna mai 1970 se află consemnată în presa locală după ce Otto Lurtz a fost invitat în programul de educaţie muzeală 'Magazinul de Nostalgie', organizat de Muzeul de Istorie din Sighişoara, în 17 octombrie 2012.

El a povestit cum a moştenit de la tatăl său pasiunea pentru bărci şi cum această pasiune l-a ajutat să îşi salveze vecinii de furia apelor revărsate asupra oraşului în zilele de 13 şi 14 mai 1970 şi cum tatăl său şi-a pierdut viaţa după ce casa părintească s-a prăbuşit din cauza unei viitori,

'Primul om salvat a fost un vecin, de care m-am rugat să iasă din casă pentru că refuza. Apa intrase deja în casa lui, dar încăpăţânarea şi-a spus cuvântul, astfel că am fost nevoit să-l scot aproape cu forţa. L-am lăsat pe calea ferată, iar vecinul mi-a mulţumit că i-am salvat viaţa. După nici 30 de minute apa i-a măturat casa de pe faţa pământului. (...) Ne-am întors acasă cu tata să ne schimbăm cu haine uscate pentru că începea să se întunece. La ora 21 s-a întrerupt curentul în tot oraşul pentru că un stâlp de înaltă tensiune, înalt de 25 m, a căzut în apă şi astfel totul a intrat în beznă. Curtea casei, strada erau pline de apă. În acel moment am intrat cu tata în casă şi am auzit la scurt timp un zgomot. Mi-am dat seama că s-a rupt lanţul cu care era legată barca şi am sărit în apă după ea. Am reuşit să o prind, dar barca s-a umplut cu apă şi tata a mers să ia o găleată să scoatem apa afară din barcă. Atunci când am vrut să ne urcăm în ea, o nouă viitură a luat barca, eu m-am aruncat în apă după ea, dar n-o mai puteam controla. Barca m-a coborât spre linia ferată, iar tata a rămas pe treptele casei', a arătat Otto Lurtz, citat de Independentul Sighişorean.

Otto Lurtz a spus că a stat toată noaptea pe calea ferată, era întuneric beznă şi apa venea din ce în ce mai mare, iar pe la ora două noaptea s-a auzit o pocnitură puternică, iar casa familiei sale, de pe str. Clujului, s-a prăbuşit, în timp ce tatăl său era în pod.

'Noaptea aceea a trecut cu greu, cu frig, teamă şi îndoiala care mă măcina gândindu-mă la tata. Oare unde putea fi? Nu ştiam dacă mai trăieşte sau nu, speram să fi înotat şi să fi scăpat. Atât de mult speram asta! A venit dimineaţa, s-a luminat de zi şi-am văzut că pe locul unde a fost casa mea era acum o grămada de ruine acoperite de apă. Am plecat cu barca şi am încercat să ajut în stânga şi în dreapta vecinii, oamenii care aveau nevoie de mine. În durerea aceea mare, când pierzi pe cineva din familie, n-am ştiut ce altceva să fac decât să mă bag să salvez oameni, asumându-mi răspunderea pentru vieţile altora. Spun asta deoarece era un mare risc ca barca să se răstoarne şi să pun în pericol vieţile celor pe care, de fapt, voiam să-i salvez. În barcă nu puteam să urc mai mult de două persoane, ea fiind construită pentru a suporta trei persoane, dacă o barcă este prea grea, nu se poate vâsli. Eram foarte îndurerat de faptul că nu am putut să-mi salvez tatăl şi cu durerea aia mare m-am dus şi i-am salvat pe ceilalţi oameni', a povestit Otto Lurtz.

Acesta a descris ororile pe care le-a văzut în timpul inundaţiilor, cum a ajuns în spital în urma frigului şi cum şi-a luat cu el barca, precum şi modul în care a primit vestea morţii tatălui său, al cărui trup a fost găsit după o săptămână. El a mai spus că tatăl său a fost îngropat într-un costum primit de la un prieten, întrucât apa le luase absolut tot. AGERPRES