Femicidul, o realitate ascunsă în România. Intre lege, prejudecăți și lipsa de protecție reală
Ziua de 25 a fost numită de mulți „ziua dăruirii” o zi în care ne amintim cât de important este să cultivăm iubirea, armonia și compasiunea. Însă, dincolo de aceste idealuri, realitatea din România rămâne una dură: tot mai multe femei își pierd viața în urma violenței domestice.
Articol de Ramona Alexandrescu, 25 Septembrie 2025, 16:40
Fenomenul, cunoscut internațional sub termenul de femicid uciderea femeilor pe criteriu de ge , a început să fie discutat tot mai mult și în țara noastră, însă legislația și instituțiile statului par să rămână în urmă.
Dacă în state precum Italia acest tip de crimă este recunoscut explicit în Codul Penal și sancționat mai aspru, în România încă se vorbește timid despre recunoașterea și prevenirea lui.
În cadrul emisiunii Viața la Țară, realizatoarea Violeta Anghel a discutat subiectul cu Andreea Braga, reprezentantă a Centrului FILIA, una dintre cele mai active organizații care luptă pentru drepturile femeilor.
„Nu este ceva nou, din păcate. Și în alți ani au existat femei ucise în familie. Diferența este că astăzi cazurile sunt mai vizibile și, uneori, mai șocante prin modul în care se produc în spațiul public, în fața copiilor, chiar împotriva unor femei însărcinate”, a explicat Braga.
Statisticile arată o creștere a cazurilor în 2023 și 2024, multe dintre ele fiind prevenibile dacă autoritățile ar fi acționat la timp. Mai mult, victimele se plâng de indiferență și prejudecăți din partea polițiștilor sau a comunității.
România dispune astăzi de mai multe instrumente juridice decât în urmă cu zece ani: ordine de protecție provizorii, brățări electronice pentru monitorizarea agresorilor, obligația autorităților locale de a finanța servicii pentru victime (adăposturi, consiliere psihologică).
Problema este că, de multe ori, aceste legi sunt aplicate prin „filtrul prejudecăților”. „Există încă mentalitatea că victima a provocat, că sigur a făcut ceva, că își merită soarta. Aceste atitudini duc la nepăsare și, implicit, la tragedii”, a atras atenția Braga.
În mediul rural, comunitatea poate juca un rol decisiv. Normele de bun-simț, rușinea și solidaritatea pot descuraja violența. Însă realitatea arată că de multe ori oamenii preferă să închidă ochii.
„Dacă nimeni nu îi spune agresorului că a greșit, violența devine, într-un fel, legitimă. Nu putem accepta să vedem un om agresat sistematic și să ne prefacem că nu observăm”, subliniază Braga.
Unul dintre cele mai dureroase aspecte este paradoxul trăit de victime: bărbatul iubit este și cel care provoacă suferința. Frica de necunoscut, presiunea socială („cine mă mai ia cu doi copii?”), rușinea și dependența economică fac ca femeile să rămână blocate în relații abuzive.
„Nu există cazuri de agresori care să se fi oprit de la sine. Există perioade de calm și promisiuni, dar violența revine și, de obicei, se amplifică”, avertizează Braga.
Specialiștii cer introducerea explicită a noțiunii de femicid în Codul Penal. Acest lucru ar permite o recunoaștere mai clară a riscurilor și ar obliga autoritățile să trateze cazurile cu mai multă responsabilitate.
Factorii de risc sunt bine documentați: amenințările cu moartea, violența repetată și escaladată, accesul la arme, tentativa victimei de a părăsi relația. În lipsa unor măsuri ferme, aceste semnale de alarmă se transformă, prea des, în crime.
Violența domestică rămâne una dintre cele mai perfide forme de abuz, pentru că lovește exact acolo unde oamenii ar trebui să se simtă în siguranță: acasă. Prevenirea femicidului nu este doar o chestiune de lege, ci și de educație, solidaritate și responsabilitate colectivă.
„Fiecare dintre noi are un rol. Putem sancționa violența verbal, putem lua atitudine, putem sprijini victimele. Nu putem rămâne indiferenți”, a concluzionat Andreea Braga.
Dacă ești victima violenței domestice sau cunoști pe cineva aflat în pericol, sună la 112. Viața ta are valoare și ai dreptul să trăiești în siguranță și demnitate.
