Comerţul pe caiet - Evaziune fiscală?

Pentru a nu rămâne cu marfa pe raft, patronii de magazine săteşti folosesc vânzarea “pe caiet”.

Vânzarea produselor pe datorie este o practică veche, la care comercianţii din sate nu au renunţat. Pentru a nu rămâne cu marfa pe raft, patronii de magazine săteşti folosesc vânzarea “pe caiet”. În felul acesta, clienţii şi proprietarii de magazine se ajută reciproc. Acest comerţ, interzis de Codul Fiscal, reprezintă o formă de evaziune fiscală, deoarece prin comercializarea de produse nu se emit bonurile fiscale sau facturile aferente. Din magazinele săteşti se poate cumpăra orice, iar plata se face ca pe vremuri. Cine n-are bani este trecut la caiet. Este un fenomen generalizat în toate satele. Ca să nu meargă în pierdere, comercianţii trec clienţii la caiet şi încasează banii la plata alocaţiei sau a pensiei.

Este acest tip de comerţ, unul legal, corect?

,,Dacă plata efectiv nu se realizează, pe moment, rezultă că nu se emite bonul fiscal. Acest sistem reprezintă de fapt o metoda simplă şi eficienta de evaziune fiscală, la scară mică. Practic, comerciantul nu introduce produsele în contabilitate, nu plăteşte impozit la sumele încasate cu întârzâiere. Prin urmare, produsele vândute ,,pe datorie”, sunt produse vândute la negru. Banii intră automat în buzunarul comerciantului. Consumatorul totuşi plăteste produsul integral cu tot cu adaosul comerciantului. Consumatorul fiind deja datornic, nu poate să mai beneficieze de drepturile garantate de lege în calitate de consumator”, a declarat la Radio România Antena Satelor, Adrian Benţa, consultant fiscal.

Ce e de făcut pentru ca acest sistem să fie în legalitate?

Datornicii la magazinele săteşti sunt oameni cu venituri mici, în principal salariaţi sau pensionari, care îşi primesc drepturile băneşti la o dată fixă.

Supravieţuirea magazinelor săteşti prin metoda vânzarea “pe caiet” poate aduce patronilor şi necazuri. Ieşirea mărfii din magazin nu poate fi justificată în contabilitate şi este sancţionată cu amenzi usturătoare la controalele Fiscului.

Într-un fel bizar, consumatorul este prins în acest sistem, fară a avea posibilitatea să iasa din el. Nu stim daca e bine să fim împotriva acestui sistem, atata timp cât, comerciantul şi consumatorul îl accepta, cu alte cuvinte comunitatea îl accepta.

Pentru a se evita evaziunea fiscală soluţia e simplă: ,,La plata produselor, consumatorul trebuie să solicite comerciantului o factură din care să rezulte că sumele aferente produselor cumpărate pe datorie au fost înregistrate în contabilitate”, a subliniat Adrian Benţa, consultant fiscal.