Ecologizarea finanțării și finanțarea ecologică

Aceasta poate însemna „ecologizarea finanțării” prin influențarea factorilor de decizie politică pentru a direcționa investițiile existente dinspre activitățile care degradează mediul și ecosistemele noastre către cele care le conservă. Aceasta înseamnă, de asemenea, „finanțare ecologică” prin crearea de produse complet noi, unice în felul lor, destinate în special investițiilor în biodiversitate.

În următorul deceniu, va fi nevoie de o finanțare anuală de 700 de miliarde de dolari pentru conservarea biodiversității pentru a atinge obiectivele globale în materie de biodiversitate. În prezent, lumea cheltuiește 120-140 de miliarde de dolari.

Zonele aride din Asia Centrală reprezintă una dintre cele mai rapide zone de degradare și vulnerabile la schimbările climatice din lume. Condițiile aride naturale din Uzbekistan sunt înrăutățite de presiunea exercitată de activitățile umane, cum ar fi intensificarea agriculturii comerciale și exploatarea forestieră. Terenurile sunt degradate, agravând și mai mult eroziunea și pierderea vegetației și sporind fragilitatea în întreaga regiune.

Cu ajutorul unei combinații de finanțări concesionale din partea Asociației Internaționale pentru Dezvoltare a Băncii Mondiale, a Facilității de parteneriat Coreea-Banca Mondială și a Parteneriatului global pentru peisaje durabile și reziliente, Uzbekistanul a accesat capital la rate sub nivelul pieței pentru a implementa și extinde un program de gestionare durabilă a peisajelor. Acest lucru este diferit de modelele de finanțare tradiționale, care sunt prea costisitoare pentru țările cu venituri mici și medii. În prezent, Uzbekistanul și-a sporit rezistența la continuarea deșertificării, la degradarea peisajelor și la schimbările climatice.

În tranziția către o economie favorabilă incluziunii, durabilă și mai adaptabilă, sunt necesare instrumente financiare orientate spre viitor.

Aproximativ 96% din rinocerii negri au fost uciși de braconaj între 1970 și 1992. Înainte răspândiți în cea mai mare parte a Africii subsahariene, 98% se găsesc în prezent în doar patru țări. Aceasta nu este doar o tragedie a faunei sălbatice; este o tragedie pentru ecosisteme întregi. Rinocerii sunt o specie umbrelă - conservarea lor și a spațiilor de care au nevoie pentru a supraviețui asigură supraviețuirea a mii de alte plante și animale care le împart habitatul.

Pentru a opri și inversa această tragedie, Banca Mondială a lansat prima obligațiune pentru conservarea faunei sălbatice (WCB). Obligațiunea, în valoare de 150 de milioane USD, direcționează fluxurile financiare către conservarea faunei sălbatice și comunitățile locale. Eforturile de conservare din parcurile naturale protejează și cresc populațiile de rinoceri aflate în pericol critic de dispariție. Ca un beneficiu secundar, acestea consolidează serviciile ecosistemice precum apa curată și habitatele pentru polenizatori care deservesc industria locală a citricelor.

WCB este un model de investiții bazat pe rezultate; creează locuri de muncă locale legate de conservare, iar investitorii obțin un randament dacă sunt atinse obiectivele de creștere a rinocerilor. Inițiativa corelează capitalul privat cu nevoile de dezvoltare. Aceasta poate fi reprodusă și extinsă pentru a canaliza mai mult capital privat pentru alte obiective de conservare, acțiuni climatice și dezvoltare din întreaga lume.

Soluțiile la criza biodiversității sunt la fel de limitate ca imaginația noastră. Cu ajutorul unor instrumente financiare la fel de imaginative, facem posibile noi soluții.