Ce este „denervarea renală” și la ce ajută aceasta?

O arată primele rezultate, la 6 luni, ale unui studiu coordonat la Spitalul European Georges Pompidou din Paris.
Denervarea renală ar putea deveni o armă suplimentară în lupta împotriva hipertensiunii arteriale. Si nu oricare: rezistenta, cea care persista in ciuda combinarii mai multor tratamente medicamentoase disponibile. Această formă rebelă privește 5 până la 30% dintre persoanele hipertensive, adică cel puțin un milion de persoane din Franța.
Două echipe de la Spitalul European Georges Pompidou (Assistance publique – Hôpitaux de Paris) conduse de Pr Michel Azizi* și Marc Sapoval**, sunt interesate de câțiva ani de denervarea renală pentru reducerea tensiunii arteriale. „Această tehnică constă în întreruperea conexiunilor nervoase dintre rinichi și creier (sistemul nervos simpatic), pentru a bloca mecanismele vasoconstrictoare, pe de o parte, și a celor implicați în retenția de apă și sodiu, pe de altă parte. Aceste mecanisme contribuie la rezistența tensiunii arteriale la tratamentele antihipertensive”, explică Michel Azizi.
În practică, un radiolog sau cardiolog intervențional aplică un curent electric de intensitate scăzută (unde de radiofrecvență) furnizat de un cateter pe peretele arterelor renale. Aceasta este introdusă succesiv în cele două artere renale pe cale endovasculară, pe calea arterială femurală, sub sedare.
Medicamentele trebuie combinate cu denervarea renală
Încă din 2009, pacienții au fost tratați cu această tehnică ca parte a unui studiu internațional controlat randomizat. Acest prim studiu a arătat fezabilitatea denervației renale și primele rezultate pozitive în ceea ce privește controlul tensiunii arteriale. Dar acest proces a avut multe limitări metodologice. Acesta este motivul pentru care profesorii Azizi și Sapoval coordonează, din mai 2012, un nou studiu clinic multicentric francez (DENERHTN), finanțat de Ministerul Sănătății și promovat de AP-HP, menit să clarifice raportul risc-beneficiu și costul. -raportul de eficacitate al acestei tehnici comparativ cu tratamentul medicamentos exclusiv.
Au fost incluși exact 106 pacienți și împărțiți în două grupe: pacienții din primul grup au fost denervați și urmează un tratament care combină mai multe molecule hipotensive, cei din al doilea grup doar urmează tratamentul medicamentos. În ambele cazuri, numărul de antihipertensive a crescut treptat în timpul procesului, ajungând în medie la 5 medicamente diferite după 6 luni.
Rezultatele pentru această perioadă tocmai au fost publicate în prestigioasa jurnală engleză, The Lancet. Ele arată o reducere a tensiunii arteriale de aproximativ 6 mmHg suplimentar la măsurarea ambulatorie a tensiunii arteriale în favoarea denervației renale. Aceasta reprezintă o scădere medie a tensiunii arteriale sistolice în măsurarea ambulatorie în timpul zilei de 15,8 mmHg în grupul denervat și 9,9 mmHg în grupul de control. Această scădere a tensiunii arteriale a fost obținută cu o bună siguranță de utilizare a tehnicii de denervare.

Urmărire extinsă pe 36 de luni
Acest rezultat este rezultatul îngrijirii și monitorizării foarte standardizate în centre de excelență în hipertensiune arterială, în special pentru a obține măsurători ale tensiunii arteriale efectuate în condiții extrem de riguroase. Iată de ce această scădere atestă un beneficiu real care contrazice alte rezultate negative anterioare, dar pentru care toate procedurile și măsurile nu au fost standardizate și deci mai variabile”, clarifică Michel Azizi. Urmărirea va continua pentru un total de 36 de luni. Autorii speră că această durată va face posibilă evaluarea menținerii scăderii tensiunii arteriale în timp, știind că nu este imposibil ca arterele renale să ajungă să reinerveze.
Această întârziere ar trebui, de asemenea, să permită autorilor să precizeze profilul pacienților care vor beneficia cel mai mult de această tehnică. „Descoperim că pacienții a căror tensiune arterială este cea mai ridicată la includere și cei care sunt cei mai atenți la tratamentul medicamentos sunt printre cei care răspund bine la denervare, ilustrează Michel Azizi. Dimpotrivă, alți pacienți nu răspund deloc, dar acest lucru se poate datora denervației mai puțin complete sau respectării slabe la tratamentul medicamentos.