Fractura claviculei

Luxația acromioclaviculară
Articulațiile acromioclaviculară și sternoclaviculară nu sunt foarte mobile.
Ele joacă un rol de stabilizare în umăr. Stabilitatea acestei articulații se datorează ligamentului acromioclavicular și ligamentului coracoclavicular (procesul coracoid este o elevație a scapulei de care este atașat unul dintre capetele mușchiului biceps). Mușchiul trapez trage clavicula în sus.
Sporturile care cauzează entorsa acromioclaviculară sunt cele în care umărul este adesea traumatizat: în principal rugby-ul și portarii de fotbal. Mecanismul cel mai frecvent este o cădere în lateral sau înainte, cu brațul întins care se retrage ca un piston pe umăr.
Există trei stadii de gravitate crescândă, de la simpla distensie a ligamentelor până la ruptura completă a sistemului ligamentar. Simptomele variază de la o simplă durere până la instabilitatea umărului. Cu cât ligamentele sunt mai mult distensate sau rupte, cu atât mai mult clavicula este atrasă în sus de mușchiul trapez și cu atât mai mult articulația acromioclaviculară se mișcă în sus și în jos sub presiune. Acest lucru este cunoscut sub numele de semnul "cheii de pian".
Tratamentele variază de la un simplu bandaj cu trei săptămâni de repaus până la o intervenție chirurgicală.

Fractura claviculei
Aceasta este cea mai frecventă fractură în sport.
De obicei, este cauzată de o cădere pe umăr. Cel mai adesea este vorba de treimea mijlocie a claviculei care este ruptă. Rezultatul este o umflătură (umflătură) pe claviculă, uneori însoțită de vânătăi. O fractură de claviculă nu este gravă, cu excepția cazului în care un nerv sau un vas este afectat de un fragment osos, care trebuie întotdeauna investigat.
Tratamentul este în principal ortopedic, cu imobilizare într-un bandaj în formă de opt, care trebuie să fie retensionat frecvent. Sportul poate fi reluat treptat după patru săptămâni.
Tratamentul chirurgical este necesar atunci când există riscul ca pielea să fie străpunsă de osul îndreptat sau atunci când tratamentul ortopedic nu a reușit să consolideze osul, iar fragmentele de claviculă rămân mobile unul față de celălalt. Acest lucru este cunoscut sub numele de pseudartroză.
De asemenea, intervenția chirurgicală poate fi propusă atunci când există un calus vicios, adică o umflătură osoasă foarte inestetică și incomodă, datorată unei vindecări care nu a avut loc în axa corectă.
În cele din urmă, sportivii de nivel înalt solicită adesea intervenția chirurgicală ca primă linie de apărare pentru a reveni mai repede în acțiune, la fel ca și sportivii mai tineri care aud despre aceasta la radio sau la televizor. În general, aceasta nu face altceva decât să lase o cicatrice inestetică și să crească riscul de infecție.