Profesorul Ovidiu Bojor a descoperit insulina vegetală studiind alimentația tradițională nepaleză
Rar am cunoscut o persoana ca prof. dr. Ovidiu Bojor! Nonagenar – varsta la care multi semeni nu mai concureaza cu timpul, de o simplitate cuceritoare si un bun-simt mostenite din Maramuresul bunicilor sai, omul acesta aduce cu sine experienta anilor petrecuti la poalele Himalayei.
05 Iunie 2017, 21:25
Expert al Natiunilor Unite pentru programele de dezvoltare industriala, doctorul-farmacist a participat la numeroase misiuni in Asia (India, Tibet, Nepal), de unde s-a intors cu o descoperire ce-ar fi putut sa-i aduca Premiul Nobel.
Despre ce este vorba? In cursul expeditiilor, el a observat ca in zonele de munte oamenii nu sufera de diabet. Urmarindu-le alimentatia curenta, a remarcat consumul de castravete asiatic, un soi amar, dupa care simteau imediat nevoia de zahar. Astfel, Ovidiu Bojor a descoperit insulina vegetala, extrasa din castravetele amar! Recuperare meritorie pentru memoria inaintasului sau, inventatorul insulinei sintetice, Nicolae Paulescu, cel care a pierdut Premiul Nobel dintr-o eroare birocratica. Insulina vegetala, sub forma medicamentului denumit INSUVEG, a devenit un panaceu pentru milioane de bolnavi carora Ovidiu Bojor le scrie, astazi, despre cum sa manance pentru a trai pana la adanci batraneti. In ultima sa carte, intitulata „Pledoarie pentru viata lunga”, citim despre cele sapte elemente care prelungesc existenta. Primul este alimentatia.
Profesorul Ovidiu Bojor a descoperit insulina vegetala studiind alimentatia traditionala nepaleza
NEPALUL. De vorba, in primitorul apartament bucurestean al profesorului Ovidiu Bojor. Subiectul: alimentatia locuitorilor din zonele inalte, spre 4.500 m, unde sunt asezate ultimele sate. „Taranul de munte nepalez este la fel ca taranul roman – ne spune Ovidiu Bojor. Mi-am dat seama: aceeasi mentalitate, onestitate; pana si imbracamintea lui e la fel (cioareci si camasa peste cioareci). Il deosebeste, poate, efortul mare de a-si castiga existenta in conditii extreme. Are pamant arabil putin, dar foloseste inteligent irigatia gravitationala inca din secolul al XII-lea. Are pamant sarac, dar il ingrasa cu compost. Serpasii, originari din Tibet, «oamenii inaltimilor», cunoscuti ca avand o cinste nativa, mananca un fel de mamaliga dacica (dhindo) din hrisca si mei, cu valoare nutritiva mare. Cu o farfurie de hrisca pisata si inmuiata cu apa si ardei iute, acesti serpasi nepalezi duceau chiar si cate 10 ore in spate greutati de 90 kg, in general bagaje ale expeditiilor himalayene.”
Ce mai aflam? Mancarea nationala nepaleza este „Dahl Bhat”, consumata de regula dimineata si seara. Se compune din orez alb fiert (Bhat), supa de linte (Dahl), legume si curry (tarakari). Totul se serveste pe un platou din otel inoxidabil, compartimentat. Nepalezii mananca cu mana, mai precis, doar cu mana dreapta. Pun un pic de linte pe orez, adauga legumele, picura putina zeama si duc la gura fiecare portie, cu degetul aratator in chip de furculita sau… lingura(?). Dahl Bhat e o mancare echilibrata (proteinele sunt asigurate de linte). Legumele difera de la o regiune la alta (cartofi, varza etc.). Supa de linte e, in general, din ce in ce mai concentrata cu cat urcam in altitudine. Mancarea aceasta a devenit asa de populara, incat nepalezii folosesc in loc de „Ce mai faci?”, o expresie care inseamna, literal: „Ai mancat Dahl Bhat?”. Orezul sta la baza alimentatiei in campie si in regiunile relativ joase, unde poate fi transportat la un pret rezonabil. La altitudine inalta, orezul e inlocuit cu alte cereale, in special cu porumb. Retetele tibetane sunt foarte populare in Nepal. Se pot manca peste tot un fel de ravioli la aburi umplute cu legume si, foarte rar, cu carne. Sunt servite cu sos chilli, dar exista si varianta prajita, considerata mai sofisticata si care poarta numele Kathay. In Nepal exista mai multe feluri de paine, si toate au forma rotunda. Pe langa painea de grau, se mananca destul de frecvent cea de porumb, usor indulcita, precum si cateva specialitati, care se prepara mai ales in mediul rural.
„Multe produse alimentare nepaleze sunt ecologice” – ne incredinteaza profesorul Ovidiu Bojor. Sa luam, de exemplu, branza. Cea mai buna este branza de nak, femela iakului („o vaca mica sau o capra mare”), o branza foarte consistenta si de o calitate excelenta, cu gust asemanator celei de Rocquefort sau de Camembert; tot asa, iaurtul numit Curd ori Lassi – iaurtul diluat cu apa… 90% din alimentatia nepalezilor e lacto-ovo-vegetariana. Poate ca acesta este si secretul longevitatii lor – spune profesorul Ovidiu Bojor, invaluindu-ne cu un suras misterios, de mag la inceputul unei lungi si promitatoare calatorii…
Ceai cu unt tibetan
Bautura nationala in Tibet, ceaiul cu unt are tendinta sa deruteze la prima degustare. Ca sa-l apreciezi, trebuie sa te gandesti ca e ca si cum ai bea o supa calda. Pentru a-l prepara, aveti nevoie de urmatoarele ingrediente: 7 cesti cu apa, o lingurita cu ceai, o ceasca cu lapte, o treime de ceasca cu unt, 1-3 lingurite cu sare. Se incalzeste apa intr-un vas. Se adauga untul si sarea, se lasa sa fiarba 2-3 minute. Se amesteca cu mixerul pana cand continutul devine spumos. Se varsa intr-o teiera (vas pentru servirea ceaiului) incalzita si se toarna fierbinte in cani. Cei care apreciaza savoarea acestui ceai sunt nepalezii, obisnuiti din copilarie cu amestecul de plante, apa si unt. Caracteristic traditiei ceaiului este pregatirea la foc de lemn, conform normelor budiste si ritualului in timpul slujbelor din manastirile inchinate lui Budha.
Castravete asiatic
Dr. Ovidiu Bojor a observat ca locuitorii Nepalului consuma o leguma de forma unui castravete, care reduce considerabil riscul imbolnavirii de diabet.
.......................
Citește mai mult despre descoperirile dr. Ovidiu Bojor pe VacantierulRo
