Etapele doliului

Etapele doliului sunt inevitabile. Toată lumea trece prin ele mai mult sau mai puțin rapid. Doliul poate dura unul sau doi ani sau, uneori, mai mulți ani. Totul depinde de circumstanțe, de istoriile noastre individuale și de capacitatea noastră de a reacționa. Prin urmare, procesul de doliu trece prin mai multe etape.
Șocul doliului
Momentul de șoc este o perioadă de schimbări profunde. Există un înainte și un după doliu. După aceea, nimic nu va mai fi la fel. Acesta este momentul de traumă. După aceea, ne vom aminti adesea toate detaliile acelui moment, ora din zi, muzica pe care o ascultam, cuvintele exacte care ne-au adus vestea doliului... Toate acestea vor rămâne gravate de emoția extremă pe care o simțim în acel moment.
Negarea durerii
"Nu este adevărat"; "Nu este posibil". Șocul veștii este atât de teribil, încât ne este imposibil să o acceptăm în acel moment. Această negare a realității este un mecanism de apărare care ne permite să rezistăm, să rămânem în picioare. Această reacție este normală atunci când nu durează. Confruntarea cu realitatea morții, cu trupul celui decedat, poate fi o modalitate importantă de a trece prin această etapă. Este un moment foarte important pentru cei dragi.
Furia legată de doliu
De ce el? De ce eu? Atunci când aceste întrebări nu pot primi răspuns, se acumulează furia. Pur și simplu nu este corect. Întrucât este încă imposibil să accepți doliul, apare furia, ca și cum ai vrea să ripostezi, să te aperi. Furia poate fi îndreptată împotriva propriei persoane, împotriva persoanei care a murit (De ce mi-a făcut asta? De ce a plecat?), împotriva celor din jur sau a echipei de îngrijire... Este un proces natural, iar sentimentul de resentiment față de persoana pe care ați pierdut-o nu este un semn de lipsă de inimă. Dimpotrivă, este un semn de reactivitate accentuată.
Deznădejdea și tristețea durerii
Reacțiile emoționale, exacerbate în faza de furie, evoluează spre anestezie emoțională. Aceasta face posibilă suportarea durerii. Șocul a trecut, nu mai suntem în faza de negare, furia a dispărut, ceea ce rămâne este o tristețe foarte profundă. Se poate atunci plânge și se pot face vise despre absență. Suferința este legată de conștientizarea reală a pierderii suferite.
Această perioadă apare uneori destul de mult timp după doliul propriu-zis, uneori mai mulți ani, dacă ați fost mult timp în etapele anterioare. În acest caz, ritualurile sunt adesea de mare ajutor pentru a continua să mergi mai departe.
Această etapă poate merge până la depresia în toată regula, uneori cu dorința de a muri pentru a ne reuni cu persoana pe care am pierdut-o.
Revenirea treptată la o stare emoțională normală, acceptarea
Treptat, starea de spirit revine la normal. Uneori, persoana îndoliată își recapătă pofta de viață. Încetul cu încetul, se poate gândi la persoana care a murit, cu tristețe, dar cu o durere din ce în ce mai puțin insuportabilă. Și atunci sunt capabili să facă un pas înapoi și să se gândească atât la calitățile, cât și la defectele persoanei care a murit.
Reconstrucția după doliu
După șocul de a se confrunta cu moartea, cu pierderea unei persoane dragi, lumea nu va mai fi niciodată la fel. În această etapă, se reconstruiește noua viață. Este mai mult decât o acceptare a durerii, este un nou impuls care construiește viața care va urma. Se actualizează noi proiecte, noi resurse...