O femeie în vârstă de 97 de ani, condamnată pentru complicitate la Holocaust

Irmgard Furchner, acuzată de complicitate la omucidere în peste 10.000 de cazuri în lagărul de concentrare Stutthof, în actuala Polonie, era judecată din septembrie 2021 în faţa Curţii din Itzehoe, în nordul Germaniei.

Această condamnare este conformă rechizitoriilor Parchetului, care a subliniat 'semnificaţia istorică excepţională' a acestui proces, cu un verdict cu caracter în primul rând 'simbolic'.

Nonagenara, cu căciulă albă pe cap, a fost prezentă la momentul pronunţării verdictului, pe care l-a ascultat aşezată într-un scaun cu rotile.

Ea nu a vorbit în faţa Curţii de Justiţie, exceptând una dintre ultimele sale audieri, în decembrie, când şi-a exprimat regretul. 'Îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat. Regret să am fost la Stutthof în acel moment', a declarat ea.

Irmgard Furchner este prima femeie care a fost judecată după mai multe decenii în Germania pentru crime comise în perioada nazistă.

Ea încercase să scape de proces, fugind chiar în ziua începerii audierilor. Ea părăsise cu un taxi căminul de persoane în vârstă unde era internată, însă nu se prezentase la tribunal, fiind găsită câteva ore mai târziu.

Având în momentul faptelor între 18 şi 19 ani, Irmgard Furchner, care lucra ca dactilografă şi secretară a comandantului lagărului de concentrare, Paul Werner Hoppe, avea o poziţie 'de importanţă esenţială' în sistemul inuman al lagărului, afirmase procuroarea Maxi Wantzen în rechizitoriul său.

Avocaţii săi au cerut achitarea ei, apreciind că nu a fost demonstrat că ea avusese cunoştinţă de crimele practicate în mod sistematic la Stutthof.

Din cauza vârstei pe care o avea la momentul faptelor, Irmgard Furchner era judecată de o Curte specială pentru tineri.

La Stutthof, lagăr de concentrare ce se afla aproape de Gdansk (Dantzig la acea vreme) unde au murit circa 65.000 de persoane, 'deţinuţi evrei, partizani polonezi şi prizonieri de război sovietici' au fost asasinaţi sistematic.

De-a lungul procesului, mai mulţi supravieţuitori au depus mărturie, apreciind, potrivit procuroarei, că 'este datoria lor să vorbească, chiar dacă trebuie să-şi depăşească durerea pentru a o face'.

Ei au trăit în condiţii dezastruoase menite să-i ucidă treptat. Majoritatea deţinuţilor au murit de foame, de sete, de boli, precum tifosul, de epuizare din cauza muncii forţate.

Pentru a-i executa pe cei mai slabi, lagărul dispunea de camere de gazare şi de un alt loc tipic în Germania nazistă, unde victima era ucisă cu un foc de armă în ceafă, sub pretextul unei examinări medicale.

Potrivit procuroarei, crimele comise nu ar fi fost posibile fără sistemul birocratic din care Irmgard Furchner făcea parte. Ea beneficia de încrederea comandantului şi avea acces la toate documentele considerate confidenţiale.

La 77 de ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania continuă să caute foşti criminali nazişti încă în viaţă, o ilustrare a severităţii sporite, chiar dacă tardivă, a sistemului său de justiţie.

Foarte puţine femei implicate în crimele naziste au fost urmărite în justiţie. Secretara particulară a lui Adolf Hitler, Traudl Junge, nu a fost niciodată anchetată până să moară în 2002.

Jurisprudenţa condamnării în 2011 a lui John Demjanjuk, ce fusese gardian în lagărul de concentrare din Sobibor în 1943, la cinci ani de închisoare cu executare, permite de acum urmărirea pentru complicitate în zeci de mii de asasinate a oricărui angajat din personalul auxiliar al unui lagăr de concentrare, de la gardian la contabil.

În iunie, un fost gardian al lagărului de concentrare Sachsenhausen (la nord de Berlin), în vârstă de 101 ani, a fost condamnat la cinci ani de închisoare.

Foto: pixabay