Cum ne manipulează algoritmii rețelelor sociale. Ghid pentru părinții care vor să-și protejeze adolescenții
Dacă observați că adolescentul dumneavoastră pare dependent de telefon, nu este vina lui. Experții avertizează că rețelele sociale folosesc tehnici sofisticate, împrumutate din industria jocurilor de noroc, pentru a menține utilizatorii în priză. Înțelegerea acestor "capcane digitale" este primul pas pentru a le oferi copiilor un cadru de utilizare sănătos și limitat, protejându-le sănătatea mentală.

Articol de Petruț Mazilu, 01 Octombrie 2025, 10:02
Unul dintre cele mai puternice instrumente de manipulare este "recompensa variabilă".
La fel ca la păcănele, utilizatorul nu știe niciodată când va apărea o postare amuzantă, un like de la o persoană importantă sau un comentariu flatant.
Această incertitudine declanșează eliberarea de dopamină (hormonul plăcerii și motivației) și menține adolescentul într-o stare de scanare constantă a ecranului, căutând mereu acea recompensă imprevizibilă.
Părinții trebuie să le explice că această conexiune este una artificială și chimică, nu una socială reală.
Un alt aspect este "filtrul de bule". Algoritmii livrează conținut care confirmă constant opiniile existente ale utilizatorului.
Dacă un adolescent urmărește conținut despre anxietate, i se va arăta și mai mult conținut despre anxietate, creând o buclă de feedback negativ.
Aceasta îngustează perspectiva și creează o realitate distorsionată, plină de polarizare și extremism.
Soluția este diversitatea surselor de informare și discuțiile deschise despre subiecte controversate, ajutându-i să iasă din bula algoritmică.
Părinții pot implementa zone fără telefon – cum ar fi masa de seară, dormitorul după o anumită oră și orele dedicate temelor.
De asemenea, setarea de limite de timp direct din setările sistemului de operare (iOS sau Android) este esențială pentru control.
Nu este o chestiune de control parental rigid, ci de învățare a auto-reglării în fața unui design digital conceput să fie irezistibil.
Este o luptă inegală între creierul adolescentin și inteligența artificială, iar părintele trebuie să fie arbitrul.