De ce cutremurele puternice se produc mereu după căderea serii?
Un seism poate elibera de sute de ori mai multă energie decât o bombă nucleară, precum cea care a lovit în anul 1945 oraşul Hiroshima din Japonia.
15 Noiembrie 2018, 07:38
Majoritatea cutremurelor puternice cu magnitudine de peste 6 grade Richter se întâmplă după lăsarea nopţii, iar istoria fenomenelor seismice din ţara noastră confirmă acest lucru.
Seismul de 7,4 grade din 10 noiembrie 1940 s-a înregistrat la ora 3:39 dimineaţa, cel din 4 martie 1977, având aceeaşi magnitudine s-a produs la ora 21:22, iar cel din 31 august 1986, de 7.1 grade a avut loc la ora 0:28.
Oamenii de ştiinţă au analizat îndelung producerea unui cutremur şi au căutat să explice inclusiv de ce cutremurele s-ar produce mai ales după căderea serii.
Savanţii au constatat că scoarţa terestră nu este nici netedă şi nici continuă. Crăpături adânci care ajung până la mantă fragmentează litosfera în mai multe plăci tectonice. Plăcile tectonice sunt mobile, ele deplasându-se pe suprafaţa mantalei cu 3-4 cm/an.
În timpul deplasării plăcilor tectonice, acestea inevitabil vor întâlni alte plăci tectonice în cale. Acestea se vor ciocni iar placa mai grea va intra sub placa mai uşoară, se va afunda în mantaua Pământului şi se va topi. Acest proces se numeşte subducţie. Crăpătura scoarţei pe unde placa pătrunde în manta se numeşte fosă.
Deşi pană în prezent nu există nicio metodă ştiinţifică de predicţie a momentului producerii unui seism, studiile şi statisticile au arătat că aproximativ 80 % dintre cutremurele puternice se întâmplă noaptea, când plăcile tectonice au o activitate de mişcare mult mai activă.
Mai mult decât atât, cercetările au scos la iveală faptul că majoritatea cutremurelor deosebit de intense s-au petrecut în perioade de maree foarte mare, având o strânsă legătură cu fazele Lunii. Cele mai multe cutremure au avut loc în faza de Lună plină sau Lună nouă. Forţa de gravitaţie a Lunii nu influenţează doar apele mărilor şi oceanelor generând maree, ci chiar şi scoarţa Pământului, ducând la deformări ale acesteia de zeci de centimetri.
Luna poate să genereze trepidaţii în scoarţa terestră, determinând „valuri” în scoarţă, o versiune mai mică a valurilor oceanelor. Acest fenomen explică de ce cutremurele mari au loc în general noaptea, sub “dominaţia” Lunii.
