Florile îşi abandonează polenizatorii, o tendinţă 'destul de îngrijorătoare

'Destul de multe lucrări experimentale arată că, în absenţa polenizatorilor, are loc o reducere a dimensiunii florilor şi a producţiei lor de nectar', a declarat pentru AFP Samson Acoca-Pidolle, doctorand la Universitatea din Montpellier.

Însă, ceea ce este 'cu adevărat inovator este că demonstrăm, într-un mediu natural, o evoluţie a plantelor către o întrerupere a interacţiunii lor cu polenizatorii, în ultimii 30 de ani', a continuat acest autor principal al studiului publicat în New Phytologist.

Echipa de la Centrul pentru Ecologie Funcţională şi Evolutivă (CEFE) a analizat soarta panseluţei de câmp (Viola arvensis) şi a polenizatorilor săi, în patru zone din regiunea Parisului.

Cercetătorii s-au bazat pe o tehnică de 'ecologie prin resurecţie', care constă în compararea florilor de azi cu cele ale căror seminţe au fost colectate din aceleaşi locuri în urmă cu mai bine de 20 de ani şi păstrate în conservatoarele botanice naţionale.

Drept rezultat, în această regiune pariziană în care scăderea numărului de polenizatori este accentuată, florile din prezent sunt cu 10% mai mici şi produc cu 20% mai puţin nectar comparativ cu florile din trecut.

Nimic surprinzător, întrucât 'din moment ce nectarul nu mai este util, în lipsa polenizatorilor, nu mai are rost să fie produs, pentru că acest lucru costă planta', a explicat Pierre-Olivier Cheptou, director de cercetare la CEFE şi coautor al studiului.

Declinul insectelor zburătoare este documentat în numeroase regiuni ale Europei, având drept cauze agricultura intensivă, poluarea şi schimbările climatice.

- 'O fundătură în evoluţie' -

Studiul CEFE indică faptul că această scădere afectează în timp record o co-evoluţie de câteva milioane de ani cu plantele cu flori.

Panseluţele de câmp analizate în acest studiu nu fac doar să îşi conserve resursele, ci le redirecţionează spre autofertilizare, un fenomen în care 'fiecare plantă se reproduce cu ea însăşi', a continuat Pierre-Olivier Cheptou.

Aproximativ 80% dintre plantele cu flori au această capacitate şi 'o mare parte' ar putea, prin urmare, să 'evolueze spre autofertilizare' în absenţa polenizatorilor, a adăugat Samson Acoca-Pidolle.

Acest lucru ar fi departe de a reprezenta un panaceu. În primul rând, pentru că procesul ar reprezenta 'o fundătură în evoluţie, destul de ireversibilă', a precizat Cheptou, deoarece, cu un patrimoniu genetic foarte omogen, 'există mai puţine posibilităţi de adaptare'.

A doua consecinţă este mai imediată şi ar urma să afecteze culturile. Panseluţele sălbatice sunt prezente în culturile agricole, cum ar fi cele de rapiţă sau de floarea-soarelui. Prin atragerea polenizatorilor, ele contribuie la polenizarea acestor culturi.

Marele perdant în toată această situaţie este polenizatorul, victima unui cerc vicios.

Ca urmare a declinului polenizatorilor, plantele produc mai puţin nectar, sursa sa de hrană devenind astfel mai săracă, ameninţându-i şi mai mult supravieţuirea şi determinând plantele să se lipsească de el.

Fenomenul are, de asemenea, consecinţe grave pentru anumite plante cu flori de pe pajiştile cu mai multe specii.

Potrivit lui Cheptou, cercetătorii au observat o 'rarefiere a plantelor polenizate de insecte, în favoarea unor specii înclinate mai mult spre autofertilizare'.

Rezultatele sunt 'destul de îngrijorătoare', în opinia lui Acoca-Pidolle. 'Putem reveni la situaţia de dinainte oprind presiunea asupra polenizatorilor sau această interacţiune cu florile s-a pierdut pentru totdeauna?', se întreabă cercetătorul.