Dacă fac asta, aşa cum spune tradiţia, le vor merge toate din plin tot anul, iar necazurile vor sta deoparte. De altfel, multe dintre gospodăriile româneşti îl au ca patron pe Sfântul Ioan, mai ales în cele în care s-au născut prunci, icoana sfântului este aşezată la loc de cinste.
Iordănitul femeilor
Acesta este numele unui obicei ce are loc în ziua sau în noaptea de Sfântul Ion, o adevărată petrecere cu mâncare şi băutură la care sunt invitate să participe numai femeile. "După ce mâncau şi beau pe săturate, spunând că se «iordănesc», cântau, jucau şi chiuiau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe drum, unde îi luau pe sus pe bărbaţii ieşiţi întâmplător în calea lor şi-i duceau cu forţa la râu sau la o apă, ameninţându-i că îi aruncă dacă nu se răscumpără, de obicei cu o vadră de vin. Unele femei mergeau prin case şi-i stropeau cu apă pe cei pe care îi întâlneau. În unele sate, tinerele neveste erau integrate în comunitatea femeilor căsătorite printr-un ritual special, care cuprindea, printre altele, udatul cu apă la râu, lac, fântână." (Ion Ghinoiu – "Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român 2000")
Iordăneala flăcăilor
Acest obicei are loc la prânz, după ieşirea de la biserică. Mai mulţi flăcăi se strâng laolaltă şi stropesc cu agheasmă toţi creştinii care ies din biserică. Cei mai vânjoşi dintre ei ridică în braţe pe fiecare gospodar în parte, de trei ori, şi de abia apoi îl stropesc cu apă sfinţită. Flăcăii primesc bani, ce vor fi folosiţi la petrecerea ce se încinge seara. Preotul primeşte drept răsplată, pentru că s-a învoit să le dea flăcăilor căldăruşa de agheasmă, o pasăre sau chiar un purcel.
Un text de Simona Lazăr
Ziua de Sfântul Ion este motiv de bucurie mai ales în Bucovina, pentru că în credinţa populară în această noapte se "botează" gerul, vremea devenind din ce în ce mai frumoasă şi mai caldă.