Acesta se practică mai ales în Roşia Montană, după cum a explicat tânăra tulnicareasă Cristina Ruşteiu: „Puşcatul cu carbid are ca şi semnificaţie alungarea răului pentru a întâmpina Învierea Domnului. Bătrânii spuneau că acest puşcat alungă iarna grea, cumva întâmpină sosirea primăverii.”
Ritualul era practicat pe tot parcursul postului, dar în special în noaptea de Înviere, când tinerii stăteau să păzească focul până în zori pentru a alunga spiritele rele din comunitate. În Munţii Apuseni există şi unul dintre cele mai vechi obiceiuri atestat etnografic în jurul anului 1750, în localitatea Bistra. Este vorba despre prăgşor.
Cristina Ruşteiu: „Se formează o echipă de feciori necăsătoriţi din sat, între 6 şi 12 feciori. Aceşti feciori se numesc, în această perioadă, craii satului.”
Acest obicei începea în Vinerea Mare şi ţinea până în a doua zi de Paşte, având o continuare şi în Duminica Tomii. Craii trebuiau să păzească o toacă, iar dacă era furată, trebuiau să o răscumpere de la hoţi şi, totodată, să suporte organizarea balului din a doua zi de Paşte. De asemenea, în noaptea de Înviere mormântul Domnului că era păzit simbolic de crai, garda schimbându-se de mai mute ori în timpul nopţii. În ziua de Paşte era ales, în curtea bisericii, şi primul crai care, după tradiţie, era feciorul ce urma să se căsătorească în acel an. Pentru a nu fi uitate tradiţiile puse în acest an pe pauză, au fost create în online mai multe pagini special dedicate prin care sunt readuce în atenţie virtual.
RADOR
Foto: Pixabay