Agricultura și dezvoltarea rurală

Rolul agriculturii și al dezvoltării rurale în eradicarea sărăciei și stimularea prosperității comune
Trei sferturi din populația săracă a lumii trăiește în zone rurale și majoritatea își câștigă existența din agricultură. Sporirea productivității agricole este, prin urmare, esențială pentru reducerea sărăciei. Creșterea productivității în agricultură este, de asemenea, forța motrice din spatele transformării structurale.
Scopul acestui program de cercetare este dublu:

oferirea de orientări privind investițiile și politicile de creștere a productivității în sectorul agricol

să înțeleagă transformarea sectorului care este deja în curs și modul în care aceasta a contribuit la eliminarea sărăciei extreme și la creșterea prosperității comune.

Programul de cercetare a generat rezultate concentrate în patru domenii principale:

Transformarea structurală: O analiză a datelor micro panel din Bangladesh arată că creșterea productivității agricole a dus la creșterea ocupării forței de muncă atât în industria prelucrătoare, cât și în servicii. În zonele rurale, această creștere a ocupării forței de muncă este concentrată în mare măsură în întreprinderile mici (mai puțin de 10 lucrători), în timp ce în orașele mici este răspândită atât în întreprinderile mici, cât și în cele mari. Creșterea productivității agricole pare să inducă transformări structurale în sectorul serviciilor din orașele mici, ocuparea forței de muncă în serviciile cu înaltă calificare crescând într-un ritm mai rapid decât cea din serviciile cu calificare redusă.

Prețurile alimentelor, comerțul și sărăcia: Prețurile ridicate ale alimentelor de la sfârșitul anilor 2000 au provocat o serie de intervenții guvernamentale pe piețele agricole din întreaga lume, adesea în numele protejării săracilor. Cu toate acestea, datele din India arată că salariile necalificaților au crescut mai rapid în districtele rurale care cultivau mai multe culturi cu creșteri mari ale prețurilor în perioada 2004-2009, beneficiind astfel gospodăriile rurale. Politicile precum interzicerea exporturilor agricole, care protejează producătorii (precum și consumatorii) de creșterile prețurilor internaționale, sunt susceptibile de a fi deosebit de dăunătoare pentru populația săracă din mediul rural.

Terenurile și randamentul la scară largă în agricultură: Explozia prețurilor la produsele de bază din 2007/2008 a declanșat o „goană după terenuri” la nivel mondial, investitorii fiind deosebit de dornici să achiziționeze terenuri agricole în Africa Subsahariană. Analiza unor noi date din Etiopia arată că, chiar și la apogeul cursei pentru terenuri, cea mai mare parte a terenurilor transferate investitorilor au ajuns mai degrabă la etiopieni decât la străini și aproximativ jumătate din acestea rămân neutilizate. În plus, cu un loc de muncă permanent la 20 de hectare, fermele comerciale nu reușesc să genereze prea multe locuri de muncă. În sfârșit, pentru majoritatea culturilor, randamentele fermelor comerciale sunt de aproximativ două ori mai mari decât cele ale micilor exploatații.

Resursele de apă în agricultură: Gestionarea eficientă a canalelor de irigații este esențială pentru susținerea îmbunătățirii productivității agricole. Două studii viitoare analizează alocarea apei de canal în vastul bazin Indus din Pakistan. Cercetarea arată că atât disponibilitatea apei, cât și valoarea terenurilor scad pe măsură ce se coboară pe un anumit canal de irigații, acest declin fiind accentuat de-a lungul canalelor pe care puterea politică este relativ mai mare în amonte. Reformele în domeniul irigațiilor, care au fost concepute pentru a corecta aceste inechități, par să le fi agravat. Într-adevăr, pe canalele cu mari proprietari de terenuri situate în amonte, descentralizarea de către Punjab a gestionării irigațiilor a condus la alocări de apă deosebit de inechitabile, ceea ce sugerează că reforma a sporit oportunitățile de căutare a rentei.