Depopularea familiilor de albine. O problemă cu multiple cauze și soluții

Principalele probleme identificate includ infestarea cu parazitul Varroa destructor, utilizarea neadecvată a tratamentelor chimice și schimbările climatice care reduc sursele de hrană pentru albine.

Soluțiile necesită o abordare complexă, ce implică tratamente corect aplicate, măsuri ecologice și sprijinirea sănătății albinelor prin nutriție.

Parazitul Varroa destructor este considerat cea mai mare amenințare pentru familiile de albine. Acesta atacă albinele adulte și puietul, slăbindu-le rezistența prin hrănirea cu hemolimfa acestora și transmiterea de viroze letale.

Apicultorii din România utilizează de ani de zile aceleași molecule active, precum amitrazul și fluvalinatul. Această practică duce la dezvoltarea unei rezistențe ridicate a parazitului, ceea ce face tratamentele mai puțin eficiente.

Majoritatea tratamentelor chimice lasă reziduuri toxice în miere, ceară și alte produse ale stupului, afectând calitatea acestora și sănătatea albinelor.

Este esențială folosirea alternativă a unor molecule diferite de la un sezon la altul, pentru a preveni rezistența parazitului.

Produse precum acidul formic și acidul oxalic sunt eficiente și nu favorizează dezvoltarea rezistenței. Acestea pot fi utilizate în cadrul unor strategii integrate.

Cercetătorii recomandă efectuarea testelor pentru determinarea infestării și aplicarea tratamentelor în funcție de rezultatele acestora.

Seceta și schimbările climatice reprezintă un alt factor crucial care afectează sănătatea familiilor de albine.

Reducerea ofertei de polen și nectar din flora spontană duce la o malnutriție severă, în special în lunile de toamnă, când albinele își formează rezerva de iernare.

În condiții de secetă, flora spontană devine insuficientă pentru a asigura o hrană echilibrată pentru albine.

Unele surse principale de polen, precum floarea-soarelui, nu oferă albinelor toți nutrienții esențiali.

De exemplu, polenul de floarea-soarelui are un conținut redus de proteine și aminoacizi esențiali, precum izoleucina.

Apicultorii pot compensa deficitul de polen natural prin utilizarea turtei proteice sau altor suplimente care conțin proteine brute de până la 50-58%, mult mai mult decât polenul natural.

Administrarea de siropuri nutritive în combinație cu suplimente proteice ajută la formarea albinei de iernare, esențială pentru supraviețuirea familiei pe timpul sezonului rece.

Se recomandă plantarea unor specii melifere adaptate la condițiile climatice locale pentru a crește oferta de nectar și polen.

Programul Național Apicol din România sprijină apicultorii prin decontarea a aproximativ 18 tratamente chimice autorizate pentru combaterea Varroa.

Majoritatea sunt pe bază de pesticide, precum amitrazul și fluvalinatul, care sunt eficiente, dar contribuie la poluarea produselor apicole.

Moleculele din tratamente se acumulează în ceară și miere, afectând calitatea acestora și punând în pericol sănătatea consumatorilor.

În doze mari, aceste substanțe pot slăbi albinele și le pot reduce rezistența la boli.

Recomandări pentru utilizarea tratamentelor:

Apicultorii trebuie să respecte cu strictețe dozele recomandate pentru a limita efectele secundare asupra albinelor și produselor stupului.

Tratamentele ecologice, de exemplu bazate pe acizi organici, pot fi integrate într-un plan de combatere, reducând utilizarea pesticidelor clasice.

Educația continuă a apicultorilor este vitală pentru implementarea unor practici sustenabile.

În acest sens, Societatea Română de Apiterapie organizează Congresul de Apifitoaromaterapie, ediția a III-a care va avea loc între 16-19 mai 2025 la Hotel Pullman și va include discuții despre combaterea Varroa și utilizarea produselor apicole în terapii alternative.

La Chișinău va fi organizat un Simpozion, la Facultatea de Medicină, acest eveniment va aduce în prim-plan colaborarea internațională în domeniul apiculturii.

Depopularea familiilor de albine nu este doar o problemă pentru apicultori, ci și pentru întreaga societate, având implicații directe asupra polenizării culturilor și biodiversității. Soluțiile trebuie să fie integrate și sustenabile:
Alternarea tratamentelor și utilizarea produselor ecologice pentru combatereaVarroa.

Sprijinirea sănătății albinelor prin suplimente nutritive și diversitate florală.

Educarea continuă a apicultorilor și promovarea unor practici prietenoase cu mediul.

Cu o strategie bine pusă la punct, apicultura din România poate depăși aceste provocări, iar familiile de albine pot redeveni sănătoase și productive.