Sprijin pentru crescătorii de ovine și caprine în fața provocărilor verii
Vara este o perioadă critică pentru crescătorii de ovine și caprine, când regimul de hrănire și adăpare devine esențial pentru menținerea sănătății animalelor. Temperaturile ridicate impun adaptări în gospodăriile zootehnice, iar sfaturile specialiștilor sunt mai importante ca oricând.
Articol de Ramona Alexandrescu, 15 Iulie 2025, 13:44
Dr. Radu Răducu, director general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas Constanța, a fost invitat în cadrul emisiunii "Viața la țară", realizată de Violeta Anghel, unde a oferit recomandări pentru fermieri și a vorbit despre dificultățile actuale din domeniu.
„România ocupă locul al treilea în Europa ca efective de ovine. Este o responsabilitate, dar și o mândrie pentru crescători, mai ales că în ultimii ani am trecut prin momente grele secetă, boli, subfinanțare cronică în cercetare. Chiar dacă vara pare simplu, cu animalele scoase la pășunat, realitatea e mai complicată. Pajiștile din zonele montane sau premontane încă oferă masă verde de calitate, însă în sudul și sud-estul țării seceta impune suplimentarea hranei cu 300–450g de concentrate pe cap de animal pe zi, mai ales în preajma perioadei de montă”, a explicat dr. Radu Răducu.
În ceea ce privește adăparea, o oaie adultă de 50–60 kg are nevoie de cel puțin 5–6 litri de apă pe zi, cantitate ce crește în zilele caniculare.
Răducu a atras atenția și asupra importanței vaccinării anuale, mai ales în contextul recentelor focare de febră aftoasă și pestă a micilor rumegătoare.
Totuși, a subliniat dificultățile întâmpinate de fermieri în urma modificării tarifelor la vaccinuri, care se transferă tot în sarcina crescătorilor.
„Nu contestăm necesitatea vaccinării, dar există unele exagerări birocratice, mai ales în ceea ce privește transportul animalelor între județe”
Un alt subiect sensibil abordat a fost imposibilitatea valorificării rapide a reproducătorilor de rasă. Deși Institutul Palas produce exemplare valoroase, cerințele stricte legate de transport și autorizări cresc artificial costurile și descurajează achiziția de către fermieri.
„Să plătești 6–7.000 lei doar pentru transportul a doi berbeci înseamnă că omul renunță. Folosește ce are în gospodărie. Am propus ca verificarea să se facă la nivel de sănătate a exploatației de plecare și sosire, nu neapărat prin intermediari scumpi”
Radu Răducu a reamintit valoarea rasei Merinos de Palas, omologată în 1960, care rămâne una dintre cele mai versatile rase din România.
„Este o rasă completă oferă lână fină, carne de calitate și chiar lapte. Prin selecție direcționată, poți obține ce producție îți dorești. Iar carcasele ovinelor noastre sunt adesea superioare raselor străine în privința compactității și aspectului comercial”
Răducu a propus sprijinirea fermierilor prin facilitarea accesului la progres genetic, nu neapărat prin subvenții în bani.
„Crescătorul nu are nevoie de bani. Are nevoie de valoare. De reproducători buni. Dacă i-am oferi acești berbeci la prețul de cost, am putea crea ferme de elită care să preia și să multiplice progresul genetic în rețeaua națională”
În final, cercetătorul a subliniat nevoia de colaborare strânsă între institute, asociații de fermieri și autorități.
Fără un efort comun, inovarea în zootehnie riscă să rămână blocată în laboratoare, iar rezultatele muncii cercetătorilor nevalorificate.
