Tehnologia avansează în agricultură, însă fermierii nu găsesc angajați

Despre aceste schimbări au vorbit, în emisiunea „Viața la Țară” realizată de Tatiana Mircea, Camelia Lebădă și Florin Constantin, consultanți în agribusiness, care pregătesc un studiu amplu despre piața muncii din agricultură.

Deși raportul urmează să fie prezentat public peste două zile, invitații au oferit câteva concluzii în avans.

Una dintre cele mai vizibile schimbări față de anii trecuți este modul în care sunt privite beneficiile extrasalariale. Dacă înainte pachetul de beneficii era folosit ca „momeală” la angajare, acum el devine mai degrabă o soluție de retenție.

În agribusiness, mașina de serviciu rămâne beneficiul principal, mai ales pentru funcțiile care presupun deplasări. În schimb, asigurările medicale, abonamentele la sală sau alte facilități, tot mai des întâlnite în ultimii ani, nu mai sunt suficiente pentru a convinge oameni noi să vină în domeniu.

Angajatorii caută acum idei noi, mai atractive, ca să nu își piardă angajații deja formați, într-o piață în care specialiștii sunt puțini, iar presiunea pe rezultate e mare.

Poate părea surprinzător, dar flexibilitatea un concept asociat mai ales cu joburile de birou începe să fie cerută tot mai des și în agricultură. Nu în sensul „lucrului de acasă” pentru cei din teren, ci printr-o organizare mai liberă a zilei, mai puțin control de tip „raport din oră în oră” și mai multă autonomie.

În multe ferme, raportările clasice au fost înlocuite de instrumente digitale: angajatul bifează prezența în parcelă, trimite o fotografie, completează un formular direct de pe telefon, iar sistemul centralizează datele. Practic, nu mai contează să fii „la program” doar ca să fii văzut, ci să fii acolo unde este nevoie și să îți faci treaba.

Au apărut și alte cerințe, legate de libertate și încredere: unii angajați solicită să nu mai fie colantate mașinile de serviciu sau chiar să nu mai existe GPS permanent, tocmai pentru a reduce sentimentul că sunt urmăriți continuu.

Potrivit consultanților, companiile din agricultură au trecut și prin restructurări, iar o parte din angajați au dispărut din organigrame. În multe cazuri au rămas cei care s-au adaptat cel mai repede: nu neapărat cei „cu cele mai multe diplome”, ci cei dispuși să învețe, să se mobilizeze și să facă față situațiilor neprevăzute.

Un indicator menționat în discuție arată presiunea din sector: cifra medie de afaceri raportată la un angajat inclus în studiu depășește 300.000 de euro pe an. Asta înseamnă că, deși sunt puțini, oamenii din agribusiness „cântăresc” foarte mult în rezultate și au joburi cu responsabilitate uriașă.

Exemplele sunt concrete: un tractorist poate lucra cu utilaje de 300.000–500.000 de euro, iar orice greșeală poate însemna pagube masive. În același timp, agricultura rămâne „o uzină sub cerul liber”, unde clima poate schimba complet planurile peste noapte.

Invitații au explicat că digitalizarea nu se oprește la rapoarte și formulare. În ferme apar deja roluri noi: paznici deveniți operatori de drone, angajați care verifică terenurile cu imagini infraroșu sau mecanizatori care trimit poze din câmp și primesc rapid o interpretare tehnică.

În astfel de situații, tehnologia poate decide rapid dacă este nevoie de un tratament împotriva dăunătorilor sau dacă încă nu s-a atins pragul economic de dăunare. Pe termen scurt, aceste instrumente ajută la decizii mai bune și la reducerea pierderilor. Pe termen mediu, spun consultanții, multe activități administrative pot fi preluate de sisteme digitale sau de AI.

Un alt punct important din studiu: angajatorii încep să depindă tot mai mult de generațiile tinere. Nu pentru că sunt „mai ieftine”, ci pentru că sunt mai obișnuite cu tehnologia aplicații, drone, instrumente digitale și pot ține pasul cu ritmul schimbărilor.

În paralel, sectorul îmbătrânește. Consultanții susțin că o parte semnificativă a specialiștilor este aproape de pensie, iar mulți dintre cei retrași oficial continuă să lucreze ca consultanți sau în proiecte punctuale, tocmai din lipsă de înlocuitori.

În fermele mari, mai ales la nivel de execuție, apare o tendință tot mai pronunțată: importul de forță de muncă.

Exemplul dat în emisiune a fost o fermă zootehnică ce a început să aducă ciobani și specialiști în ovine din Siria, pe fondul lipsei acute de personal local.

Motivul e simplu: în anumite zone rurale, oamenii au plecat către oraș sau în străinătate, iar fermierii nu mai găsesc suficienți angajați dispuși să lucreze constant.

Deși domeniul a devenit mai modern decât cred mulți cu tractoare inteligente, aplicații, senzori și AI agricultura continuă să fie percepută drept „o meserie grea și înapoiată”. Iar această imagine îi ține pe tineri departe.

Consultanții susțin că fermele care își construiesc un brand, se implică în comunitate, comunică online și sunt vizibile atrag mai ușor angajați, inclusiv tineri. Contează nu doar salariul, ci și reputația, perspectiva, stilul de management și ideea că lucrezi într-un loc unde există viziune.

Un mesaj repetat în discuție a fost importanța formării continue. În multe cazuri, cursurile sunt finanțate prin proiecte, fonduri europene, asociații sau companii din domeniu, iar pentru fermieri participarea poate fi gratuită.

„Este suficient să ieși din zona de confort și să întrebi. Există oportunități de învățare pentru tineri, pentru femei în agricultură, pentru fermieri mici sau mari”, au transmis invitații, subliniind că o zi pe an investită în formare poate face diferența dintre o fermă care rezistă și una care pierde teren.

Într-un sector în care vremea, piața și tehnologia schimbă regulile rapid, concluzia e simplă: agricultura se modernizează, dar fără oameni pregătiți nu are cine să o ducă mai departe. Iar lupta reală nu se mai dă doar pe utilaje și producții, ci pe forța de muncă.