Cea mai mare bază de date de plante din lume permite oamenilor de știință să cerceteze trecutul și viitorul agriculturii mondiale

Baza de date reprezintă punctul culminant a 30 de ani de cercetare în colaborare între arheologi și ecologiști care lucrează la Universitățile din Sheffield și Oxford. Aceasta cataloghează aproape 1000 de specii de buruieni care cresc în regimurile agricole tradiționale din Europa, Asia de Vest și Africa de Nord.
Resursa cu acces liber, creată și publicată de cadrele universitare care continuă proiectul de cercetare prin intermediul Arhivei de Cercetare a Universității Oxford, oferă cercetătorilor din întreaga lume posibilitatea de a compara datele arheobotanice cu sistemele agricole "tradiționale".
Baza de date cataloghează trăsăturile funcționale ale buruienilor care cresc printre culturile de cereale arabile și leguminoase pentru toate cele 928 de specii de buruieni. Scopul proiectului a fost acela de a putea compara sistemele agricole din trecut și din prezent prin intermediul buruienilor care cresc alături de culturile arabile.
Ecologistul de plante John Hodgson, care a lucrat la actuala Școală de Biosciințe a Universității din Sheffield, a fost implicat în cercetare încă din anii 1990. El a declarat: "Datele le oferă arheologilor și ecologiștilor de plante o modalitate de a înțelege trecutul și de a prezice viitorul împreună.
"În mediile agricole moderne, în care culturile sunt microgestionate și tot ceea ce nu este dorit este îndepărtat, poate fi dificil să se monitorizeze schimbările pe termen lung ale mediului și ale speciilor de plante. Astfel, prin investigarea populațiilor istorice de buruieni, în locul culturilor, datele oferă cercetătorilor o modalitate unică de a vedea ce s-a pierdut și ce s-a câștigat de-a lungul timpului.
"Analiza datelor ne permite să analizăm ce fel de plante au capacitatea de a se adapta sau pot fi vulnerabile la condițiile schimbătoare din habitatele lor. Datele solide obținute în urma acestei cercetări care durează de ani de zile oferă potențialul de a înțelege rezistența sistemelor alimentare într-o perioadă de schimbări climatice, secetă și degradare a terenurilor, precum și explorarea unei narațiuni pentru problemele cu care se confruntă lumea de astăzi în ceea ce privește producția globală de alimente."
Modelele de date conținute în noul pachet caută să înțeleagă modul în care se compară agricultura cu inputuri reduse (extensivă) și agricultura arabilă cu inputuri ridicate (intensivă), ceea ce oferă o resursă gratuită pentru cadrele universitare pentru a înțelege natura culturilor agricole în siturile de cercetare pe teren, inclusiv cât de multă forță de muncă investeau oamenii în practicile agricole la un moment dat și ce poate spune acest lucru despre situri și locuitorii lor.
Glynis Jones, profesor emerit de arheologie la Universitatea din Sheffield, a comentat că datele au scos la iveală noi perspective despre istoria agriculturii și au schimbat înțelegerea noastră privind dezvoltarea agriculturii la nivel global. Ea a spus: "Am găsit o nouă metodă de a face o analiză a datelor: "Scopul proiectului a fost acela de a utiliza atribute funcționale relativ simple ale diferitelor specii de plante, care pot fi măsurate mai rapid decât experimentele costisitoare și care necesită mult timp, pentru a ne oferi informații cu totul noi despre siturile istorice.
"Avem tendința de a presupune că agricultura a început într-un mod non-intensiv și a devenit progresiv mai intensivă de-a lungul timpului. Cu toate acestea, am găsit situri din Neolitic și din Epoca Bronzului care contestă această convingere, mici pete de teren care erau cultivate intensiv, folosind practici precum fertilizarea, udarea și plivirea culturilor precum grâul sau orzul; locuri în care se depuneau multe eforturi umane pentru a cultiva.
"Am constatat, de asemenea, că siturile din Epoca Fierului și din perioada romană, care cuprindeau suprafețe mai extinse, erau cultivate mai puțin intensiv, astfel încât ar putea fi cultivate mai multe culturi, dar nu ar fi fost cultivate la fel de intensiv ca înainte, deoarece acopereau suprafețe mai mari. În timp ce agricultura modernă se caracterizează prin faptul că cuprinde atât practici agricole intensive, cât și extensive.
"Cercetările noastre ne-au dezvăluit tendințele agriculturii arabile de-a lungul timpului și modul în care practicile agricole au variat în diferite medii."
Cei implicați în baza de date spun că aceasta constituie o resursă de cercetare esențială pentru cadrele universitare care lucrează în domeniul ecologiei și arheobotanicii. Este punctul culminant a 30 de ani de cercetări ale cadrelor didactice actuale și anterioare de la Universitatea din Sheffield și ale celor care lucrează în prezent la Universitatea din Oxford, inclusiv ale profesorului de arheologie ambientală Mike Charles și ale profesoarei de arheologie europeană Amy Bogaard, care au condus activitatea de creare a noului pachet R "WeedEco", care are acces liber pentru toți.
Elizabeth Stroud, de la Universitatea din Oxford, care a condus dezvoltarea noului pachet R WeedEco, a declarat "Noua publicație face pentru prima dată ca aceste seturi de date și modele să fie accesibile tuturor celor interesați de studiul comparativ al agriculturii arabile din trecut și din prezent. Acest lucru înseamnă că oricine din arheologia finanțată de dezvoltator sau de la universitate, sau din partea științei plantelor și a ecologiei, se poate implica direct în această cercetare și poate efectua propriile analize. Modelele pe care le lansăm în pachetul R au figurat în mod proeminent în proiecte de cercetare recente legate de agricultură în cadrul Școlii de Arheologie a Universității Oxford, cum ar fi FeedSax și AgricUrb. Aceste lucrări au aruncat o nouă lumină asupra modului în care o serie de societăți diferite de-a lungul timpului și-au produs culturile de bază."