Convertirea terenului marginal în iarbă redă solului carbonul și nutrienți

Astăzi, Faulstich, care gestionează operațiunea în parteneriat cu soția sa, Carol, și fiica și ginerele lor, Jacquie și Adam Roth, a însămânțat 700 de acri cu ierburi native.
Acum, în loc să vadă culturi care se luptă cu buruieni, vede ierburi robuste, înalte până la coapsă. „Este îmbucurător să vezi producția de iarbă care există”, spune el.
Terenul cultivat marginal care acum crește iarbă oferă pășunat gestionat pentru turma de vite a familiei de 350 de vaci, împreună cu habitat pentru fazani și alte animale sălbatice pentru terenul lor de vânătoare.
Rolul lui Faulstich ca fost președinte și acum vicepreședinte al Coaliției pentru pășuni din Dakota de Sud îl implică în probleme de utilizare a terenurilor pe o etapă mai largă.
„În calitate de producători, am trecut cu adevărat cu vederea valoarea serviciilor ecosistemice pe care pășunile le oferă pământului”, spune el. „Aceste servicii includ construirea sănătății solului, sechestrarea carbonului, îmbunătățirea infiltrației apei, îmbunătățirea controlului inundațiilor și a gestionării secetei, împreună cu oferirea de oportunități de vânătoare, pentru a numi câteva. Pajiștile oferă oportunitatea de a fi puse la dispoziție pentru astfel de activități.”
Rezultatul este că, atunci când prețurile culturilor cresc, conversia pajiștilor în terenuri cultivate crește și ea. Această tendință îl privește pe Tyler Lark, om de știință, cercetător asistent la Centrul pentru durabilitate și mediu global al Universității din Wisconsin-Madison, unde conduce cercetările privind schimbările în utilizarea terenurilor agricole din SUA și impactul acestora asupra terenurilor și resurselor de apă naționale.
„Pajiștile sunt un ecosistem critic – unul dintre cele mai periclitate ecosisteme”, spune Lark.
În Statele Unite, aproximativ jumătate dintre pajiști au fost convertite în terenuri cultivate sau au alte utilizări, în comparație cu c e era aici înainte de așezarea europeană, spune Lark într-o lucrare din 2020 publicată în Land Use Policy.
Cu toate acestea, conversia pășunilor continuă. El estimează că pajiștile din Statele Unite sunt pierdute - convertite în terenuri de cultură - cu o rată de peste 1 milion de acri pe an, cu o mare parte din carbonul stocat în pajiști eliberat înapoi în atmosferă.
„Atunci când pajiștile, pe termen lung, sunt folosite pentru a extinde suprafața cultivată, carbonul stocat în solul pajiștilor este eliberat în atmosferă, unde contribuie la încălzirea globală continuă”, spune Lark. „Prevenirea acestei conversii previne și emisiile semnificative de carbon. În mod similar, restaurarea pajiștilor convertite poate ajuta la captarea carbonului nou.”
Lark scrie în Land Use Policy: „Având în vedere amploarea conversiilor, stoparea pierderii continue a pajiștilor a fost considerată cea mai mare oportunitate naturală de a aborda schimbările climatice în sectorul agricol din SUA și ar genera, de asemenea, co-beneficii substanțiale pentru apele și solurile naționale, precum și biodiversitatea.”
Declarația lui Lark face referire la un studiu, pe care el l-a coautorat și publicat în 2018 în Science Advances. Studiul a fost o colaborare a 21 de parteneri științifici.
„Cercetarea evidențiază oportunitatea semnificativă a ecosistemelor noastre naturale de a ajuta la combaterea schimbărilor climatice și la reducerea emisiilor de carbon”, afirmă el într-un rezumat al cercetării scris împreună cu Seth Spawn, un student absolvent al Universității Wisconsin-Madison.
„Studiul constată că până la 22% din emisiile anuale nete actuale ale Statelor Unite ar putea fi compensate prin ajustarea gestionării resurselor noastre funciare pe 21 de căi diferite”, scrie el. „Dacă toate abordările ar fi implementate, acestea ar putea îndeplini aproape toate reducerile de gaze cu efect de seră promise de țară în temeiul Acordului de la Paris.
„Reducerea totală a emisiilor potențiale din evitarea conversiei pășunilor este estimată la aproximativ 10% din contribuția stabilită la nivel național a Statelor Unite în conformitate cu Acordul de la Paris”, spune Lark în rezumatul cercetării.
Coroborarea valorii pajiștilor este un rezumat al problemelor privind degradarea terenurilor și schimbările climatice, publicat de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii: „Studii recente sugerează că managementul carbonului din sol prezintă una dintre cele mai rentabile opțiuni de atenuare a schimbărilor climatice. Pășunile, de exemplu, conțin mai mult de o treime din toate rezervele terestre de carbon supraterane și subterane. Cu un management îmbunătățit al pășunilor, ei ar putea capta încă 1.300 până la 2.000 de milioane de tone metrice de CO2 până în 2030.
„Micile creșteri ale carbonului organic din sol vor avea un impact mare asupra ciclului global al carbonului și asupra concentrației atmosferice de CO2. O creștere de doar 1% a stocurilor de carbon din metrul superior al solului ar fi mai mare decât cantitatea corespunzătoare emisiilor anuale de CO2 antropice din arderea combustibililor fosili.”

Cu toate acestea, în ciuda beneficiilor pajiștilor asupra solului, atenuării climei și a altor servicii ecosistemice, politicile economice de la poarta fermei și agențiile instigă adesea conversia lor în terenuri agricole.
„Trebuie să găsim modalități de a ajuta să facem pășunile mai competitive din punct de vedere economic cu terenurile de cultură”, spune Lark. „În acest moment, subvențiile federale și asigurarea culturilor stimulează pajiștile să fie transformate în terenuri de cultură. Terenurile cultivate au un avantaj economic inechitabil față de pășunile.”
Nu a fost cazul lui Faulstich. Întrebat dacă conversiile familiei sale a terenurilor cultivate marginale în pășuni au fost profitabile, răspunsul său este un „absolut!” fără echivoc.
El spune: „Profitabilitatea noastră pe acel fost teren de cultură convertit înapoi în pășune s-a inversat când ne-am concentrat pe el ca pe o resursă naturală a cărei cea mai bună utilizare a fost să crească iarbă. Dar profitabilitatea deoparte, pur și simplu restaurarea terenului la cea mai bună utilizare ne-a dat destule motive să o facem. Prin convertirea terenului înapoi în pășune, am obținut și o rezistență mai mare la secetă pentru operațiunea noastră.”
În ciuda costurilor relativ mari de înființare a împrejmuirilor și a dezvoltării de apă pe pajiștile transformate din terenuri de cultură, familia Faulstiches le-a plătit în unele cazuri din propriile buzunare. În alte cazuri, au primit partajarea costurilor de la Serviciul de Conservare a Resurselor Naturale (NRCS) al USDA, organizații private și Programul Parteneri pentru Pește și Faună Sălbatică al Serviciului de Pește și Faună Sălbatică din SUA.
„Toate tipurile de agenții și organizații oferă stimulente pentru restaurarea sau întreținerea pajiștilor”, spune Faulstich. „Cred că intrăm într-o nouă frontieră în ceea ce privește gestionarea peisajelor în funcție de ceea ce este cel mai important – readucerea terenului la ceea ce este cel mai bine folosit.”

Sursa: https://www.agriculture.com/