Creșterea eficienței agriculturii nu a oprit degradarea mediului în Europa sau la nivel global

Descoperirile recente confirmă rolul major pe care schimbările climatice și agricultura intensivă le joacă în declinul biodiversității insectelor la nivel mondial (Outhwaite et al., 2022). Există chiar și avertismente cu privire la un potențial colaps global al vieții insectelor, indicând efecte potențial catastrofale asupra producției de alimente la nivel mondial (Hallmann et al., 2017; Sánchez-Bayo și Wyckhuys, 2019).
Aceste impacturi sunt încă foarte semnificative, în ciuda faptului că, din 1960, producția alimentară și utilizarea terenurilor au fost decuplate datorită creșterii randamentului (OECD, 2021). Impacturile rămân deoarece concurența globală i-a stimulat în general pe cei care puteau produce cel mai mult și la un cost mai ieftin, chiar dacă mediul a fost deteriorat în acest proces (Benton și Bailey, 2019). Multe dintre problemele de mediu asociate cu agricultura „sunt legate în mod specific de „agricultura industrială”: monoculturile de culturi intensive și loturile de îngrășare la scară industrială care domină acum peisajele agricole” (IPES-Food, 2016).
În Europa, politicile au asigurat că sectorul agricol rămâne competitiv. În același timp, abordările bazate pe eficiență, care se concentrează pe productivitatea și profitabilitatea pe termen scurt, sunt asociate în mod paradoxal cu utilizarea sporită a resurselor (Vivanco et al., 2018; Paul et al., 2019). De exemplu, „acolo unde costurile (de producție) mai mici duc la prețuri mai mici, consumatorii sunt susceptibili de a reacționa cu un consum crescut al produsului mai eficient” (Paul et al., 2019). În plus, întrucât eficiența mai mare înseamnă costuri de producție mai mici și venituri mai mari, producătorii sunt motivați să extindă producția (specializată) (Paul et al., 2019).
În Europa, „în timp ce intensificarea a permis producția de alimente pentru o populație în creștere, agricultura intensivă pune, de asemenea, presiune asupra însăși resursa care o susține: solul sănătos și productiv” (EEA, 2019a). În general, intensificarea agriculturii a avut ca rezultat (SEE, 2019a,b):
excesul de nutrienți în corpurile de apă și supraabstracția apei
poluare chimică
pierderea diversității și a caracteristicilor peisajului (de exemplu, iazuri și garduri vii)
pierderea sănătății solului și a fertilității
pierderea biodiversității, inclusiv declinul polenizatorilor.
Sănătatea solului și biodiversitatea sunt deosebit de esențiale pentru producția agricolă. În ciuda acestui fapt, în UE se pierd în medie 2,5 tone pe hectar de sol – o valoare considerabil mai mare decât rata medie anuală de formare a solului (aproximativ 1,4 tone pe hectar) (Panagos et al. 2015). Nivelurile ridicate de eroziune duc la o pierdere a productivității agricole și la costuri economice semnificative (Panagos et al., 2018). Pierderea solului, alături de schimbări majore în practicile agricole, au determinat ca producția de alimente în Europa să devină dependentă de aporturi mari de îngrășăminte chimice, pesticide și de utilizarea preventivă a antibioticelor (EEA, 2017), deși tendințele recente indică o reducere a utilizării antibioticelor (ECDC, 2021). Cu toate acestea, profitabilitatea pe termen scurt a agriculturii intensive în inputuri este probabil să vină în detrimentul sănătății și viabilității solului pe termen lung.
Agricultura contribuie, de asemenea, în mod semnificativ la schimbările climatice, reprezentând aproape 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale UE (EEA, 2021g). La rândul lor, schimbările climatice afectează agricultura în mai multe moduri. Schimbările de temperatură și precipitații, precum și condițiile meteorologice și climatice extreme, influențează deja randamentul culturilor și productivitatea animalelor în Europa. Aceste modificări afectează și disponibilitatea apei pentru irigare, adăparea animalelor și procesarea alimentelor (EEA, 2019c, 2021d). Agricultura depinde de caracteristicile solului, de modelele meteorologice și de biodiversitate – ceea ce o face unul dintre sectoarele socio-economice cele mai sensibile la schimbările climatice (EEA, 2021a).
La nivel global, mai mulți factori combinați subminează capacitatea agriculturii de a menține productivitatea, de a asigura reziliența și de a alimenta o populație globală în creștere (Bullock și colab., 2017; FAO, 2017; Oliver și colab., 2018; EEA, 2020a). Acești factori includ schimbările climatice, pierderea și degradarea solului, declinul polenizatorilor și presiunile multiple ale mediului. Situația este de așteptat să se înrăutățească în viitor (UNCCD, 2017).