Viitorul alimentelor: modelarea sistemului alimentar pentru a oferi locuri de muncă

Sectorul alimentar și agricol se extinde dincolo de producția agricolă pentru a include depozitarea, procesarea, distribuția, transportul, logistica, vânzarea cu amănuntul și alte servicii.

Putem face mai mult pentru a consolida contribuția sistemului alimentar la locuri de muncă prin sprijinirea creșterii în lanțurile valorice alimentare, asigurându-ne că politicile și investițiile îmbunătățesc calitatea și cantitatea locurilor de muncă și facilitând includerea mai multor femei și tineri.

În următorii 15 ani, aproximativ 1,6 miliarde de oameni din țările cu venituri mici și medii vor ajunge la vârsta de muncă. Crearea de locuri de muncă pentru o nouă generație de lucrători, susținând și îmbunătățind în același timp calitatea ocupării forței de muncă a miliardelor de oameni care lucrează deja, va fi o provocare semnificativă pentru toate sectoarele.

Sistemul alimentar angajează în prezent majoritatea persoanelor cu angajare independentă și salariată în țările în curs de dezvoltare și va continua să facă acest lucru în viitorul apropiat. Locurile de muncă din sistemul alimentar se extind dincolo de producția agricolă și reprezintă o mare parte din sectoarele de producție și servicii ale economiei globale. Pe măsură ce veniturile pe cap de locuitor cresc și modelele de alimentație se schimbă, cererea de locuri de muncă în aceste segmente din afara fermei ale sistemului alimentar - inclusiv procesare, distribuție, transport, depozitare, vânzare cu amănuntul, preparare și restaurante - va crește.

O nouă lucrare de la Banca Mondială se concentrează asupra modului în care sistemul alimentar poate oferi locuri de muncă și oferă un cadru pentru înțelegerea factorilor care determină numărul și calitatea locurilor de muncă din sector. Lucrarea evidențiază, de asemenea, un set de acțiuni pe care țările le pot adopta, adapta și aplica propriilor circumstanțe pentru a consolida contribuția sistemului alimentar la ocuparea forței de muncă.

Mesaje principale:

• Sistemul alimentar angajează cei mai mulți oameni din multe țări în curs de dezvoltare atât în muncă independentă, cât și salariată și va continua să facă acest lucru în perioada stabilită pentru atingerea Obiectivelor de dezvoltare durabilă și ulterior. Angajarea independentă și salariată în agricultură generează încă o mare parte din veniturile rurale și poate avea efecte mari de reducere a sărăciei.

• Sistemul alimentar se extinde dincolo de producția agricolă pentru a include activități de-a lungul lanțurilor valorice, cum ar fi procesarea alimentelor, transportul, vânzarea cu amănuntul, restaurantele și alte servicii. În multe țări, aspectul în afara fermei a sistemului alimentar reprezintă o mare parte din sectoarele de producție și servicii ale economiei. În timp ce ponderea ocupării forței de muncă în agricultură tinde să scadă pe măsură ce veniturile pe cap de locuitor cresc, ponderea în producția de alimente și servicii tinde să crească.

• Creșterea numărului și a gradului de incluziune a locurilor de muncă va necesita atenție acordată creșterii sistemului alimentar, intensității ocupării forței de muncă și includerii tinerilor și femeilor. Urbanizarea și creșterea venitului pe cap de locuitor oferă noi oportunități semnificative în produsele non-cereale și în noi locuri de muncă în sistemul alimentar dincolo de fermă. Includerea femeilor și a numărului tot mai mare de tineri în locurile de muncă din sistemul alimentar poate crește productivitatea și îmbunătăți armonia socială.

• Îmbunătățirea calității locurilor de muncă în sistemul alimentar necesită atenție la creșterea rentabilității muncii, la creșterea stabilității câștigurilor și la îmbunătățirea condițiilor de muncă.

• Prioritățile variază în funcție de contextul țării. Vor fi necesare diferite combinații de intervenții în economiile dependente de agricultură în raport cu economiile în transformare sau urbanizate; în întârziere față de regiunile conducătoare; în terenuri abundente în raport cu mediile rare; dacă factorii de „tragere” sau „împingere” conduc la deplasarea oamenilor din agricultură în anumite zone; și asupra naturii inițiale a deficitelor de competențe.