Fertilizarea culturilor de iarnă, între reguli stricte și nevoi agronomice. Explicațiile specialistului

Despre aceste schimbări, dar și despre excepțiile permise și impactul lor agronomic, s-a discutat recent în cadrul emisiunii Viața la țară, realizată de Tatiana Mircea.

Invitatul emisiunii, Mihai Dumitru, președintele secției de pedologie din cadrul Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești, a explicat de ce fertilizarea pe timp de iarnă nu mai este, în principiu, permisă și în ce condiții poate fi totuși aplicată.

„În primul cod de bune practici agricole, de acum aproximativ zece ani, fertilizarea pe zăpadă era complet interzisă. Între timp, pe baza experiențelor corecte din câmp, s-a ajuns la concluzia că se pot aplica până la 50 de kilograme de azot la hectar pentru culturile de iarnă, chiar și pe teren înghețat sau acoperit de zăpadă”, a explicat Mihai Dumitru.

Potrivit specialistului, această doză limitată răspunde unei nevoi reale a culturilor de grâu, orz sau secară. „Imediat după perioada rece urmează o încălzire rapidă, iar plantele intră într-o fază de creștere accelerată. În sol, însă, procesele de mineralizare sunt lente din cauza temperaturilor scăzute. Apare astfel un deficit de azot care frânează dezvoltarea culturii”, a precizat acesta.

Regula celor 50 de kilograme de azot la hectar este una clară și acceptată inclusiv din punct de vedere al eligibilității pentru plățile acordate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. „Această doză este eligibilă, nu sunt probleme la APIA”, a subliniat Mihai Dumitru.

Anul agricol actual, caracterizat printr-un exces de umiditate, ridică însă alte provocări. „O parte din azotul mineral existent în sol s-a spălat din cauza cantităților mari de apă. Tocmai de aceea, în acest an este chiar mai mare nevoie să aplicăm azot devreme, pentru a ajuta planta să atingă un ritm maxim de creștere”, a arătat specialistul.

În lipsa studiilor agrochimice, recomandarea generală rămâne de 120 de kilograme de azot la hectar, aplicate fracționat.

„Ideal ar fi să aplicăm azotul în cel puțin trei etape. Pentru cei care au studii agrochimice, dozele pot fi ajustate. Dacă studiul arată un necesar de 140 de kilograme la hectar, se pot aplica chiar și 70 de kilograme pe teren înghețat, dar numai pe baza acestor analize”, a explicat Mihai Dumitru, precizând că această variantă nu este încă inclusă oficial în codul de bune practici.

În prezent, se lucrează la o nouă formă a reglementărilor privind utilizarea îngrășămintelor în sezonul rece. „Sperăm ca în trei-patru luni să fie gata. Este important ca fermierii să se obișnuiască să facă studii agrochimice. Fără să știm ce avem în sol, nu putem optimiza raportul dintre elementele nutritive”, a punctat președintele secției de pedologie.

El a atras atenția și asupra efectelor asupra mediului: „Cu cât planta folosește mai eficient azotul din sol, cu atât poluarea este mai mică. Se spală mai puțin azot, dar pentru asta trebuie să știm exact ce avem în sol”.

Fertilizarea rămâne, în opinia specialistului, un factor-cheie al producției agricole. „Toată literatura de specialitate arată că cel puțin 40% din nivelul producției este asigurat de fertilizare. Dacă nu aplicăm îngrășăminte, nu avem cum să menținem fertilitatea solului”, a spus Mihai Dumitru.

Acesta a subliniat importanța materiei organice și a humusului, elemente esențiale pentru echilibrul solului. „Humusul reglează fertilitatea, regimul apei și al aerului. Menținerea sau creșterea conținutului de materie organică ar trebui să fie un obiectiv de bază în orice fermă”, a adăugat el.

În final, specialistul a atras atenția asupra realităților economice din agricultură. „Nu întotdeauna producțiile mari sunt și eficiente economic. În condițiile actuale, chiar și șapte-opt tone de grâu la hectar pot să nu fie rentabile. Fiecare fermier trebuie să-și calculeze foarte bine raportul dintre doză, producție și eficiență economică, dacă vrea să rămână pe piață”, a concluzionat Mihai Dumitru.