Muzeul Cărţii şi Exilului Românesc - eveniment

Dumitru Milcoveanu, compozitor, pianist, profesor, s-a născut la 3 ianuarie 1914, în comuna Buzoieşti, judeţul Argeş. A absolvit Liceul 'Brătianu' în anul 1932, Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj în anul 1948, studiind în paralel şi muzica. În anul 1939 a absolvit Conservatorul din Cluj, iar în anul 1949 Conservatorul din Bucureşti, la clasa profesorului Paul Constantinescu.

Dumitru Milcoveanu a început să scrie poezie şi proză, publicând sub numele Tache Milcoveanu în revistele: 'Înmuguriri' (1933) şi 'F.O.R.' (1934), urmate, în anul 1943, de volumul de versuri: 'Armoniile Singurătăţii'. A susţinut numeroase concerte, recitaluri, emisiuni de radio. Ulterior, a scris muzică în aproape toate genurile muzicale, în special muzică de cameră, de teatru, vocal - simfonică, simfonică, corală, vocală.

A desfăşurat o activitate muzicală permanentă, ca pianist, iniţial la Cluj (1941-1947), ulterior în Capitală, la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică (1947-1950), Teatrul Tineretului (1955-1956), Universitatea 'Constantin I. Parhon' (1960-1962), Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică 'Ion Luca Caragiale' (1963-1965), Şcoala Elementară de Arte Nr. 1 (1967-1976).
Membru activ al Uniunii Compozitorilor din România (1950), adept al clasicismului şi romantismului sănătos, compozitorul şi pianistul Dumitru Milcoveanu ne-a lăsat compoziţii de valoare, studii teoretice, partituri, versuri, scrieri literare şi filosofice, creionate în perioada postbelică.

Din creaţia proprie amintim simfoniile 'Dor de ducă' (1940) şi 'Viziune cosmică' (1967), muzică de cameră- 'Rapsodie românească pentru pian' (1940), muzică vocală şi corală. De altfel, Octav Calleya, prin efortul lui de restituire, i-a publicat parţial scrierile sale şi i-a prezentat compoziţiile: 'Muzica numerelor - naraţiune muzicală pentru mezzosoprană, tenor şi orchestră', 'Gramatică şi Armonie', 'Gamele muzicale în culori', 'Tablou sinoptic al corespondenţelor între senzaţii', 'Scurt rezumat asupra cursului de Folklor' şi numeroase poezii. Cu toate acestea, pianistul nu a fost agreat de Uniunea Compozitorilor, chiar s-a simţit marginalizat de regimul totalitar din ţară, fiind lipsit de îndoctrinarea 'democrat populară'.

Dezamăgit, în anul 1981, s-a mutat la Paris şi a devenit membru activ în 'Societe des auteurs, compositeurs et editeurs de musique' (SACEM) din Franţa. A contribuit prin lucrări pianistice, instrumentale, corale şi prin cele patru simfonii: Simfonia I: 'Iluminata', Simfonia a II-a, axată pe coloristică: 'Peneş Curcanul' (pierdută), Simfonia a 3-a: 'Eroul anonim' şi Simfonia a 4-a: 'Ecce Homo'(1983), dedicată Papei Ioan Paul al II-lea, considerat de către marele compozitor un 'promoter al valorilor spirituale, al luptei pentru pace, pentru unificarea bisericii'.

Colecţia ce poartă numele compozitorului şi pianistului de origine română Dumitru Milcoveanu, disponibilă la Muzeul Cărţii şi Exilului Românesc reuneşte o fastuoasă gamă de partituri: muzică de cameră, de teatru, vocal-simfonică, simfonică, corală, vocală, schiţe pentru anumite compoziţii, studii teoretice, numeroase partituri cu însemnările olografe ale artistului, manuscrise în original ale poeziilor, scrieri literare şi filozofice, precum şi cele 3 simfonii: 'Iluminata', 'Eroul anonim' şi 'Ecce Homo'.

De o deosebită valoare, din punct de vedere atât al activităţii componistice şi concertistice, cât şi al activităţii pedagogice, sunt lucrările didactice ale profesorului Dumitru Milcoveanu, dintre care amintim: 'Muzica numerelor-naraţiune muzicală pentru mezzosoprana, tenor şi orchestră', 'Gramatică şi Armonie', 'Gamele muzicale în culori', 'Tablou sinoptic al corespondenţelor între senzaţii', 'Scurt rezumat asupra cursului de Folklor'.

Biroul de presă al Muzeului Cărţii şi Exilului Românesc