Râvnite. Îngrijite. Martirizate. Trupurile în Evul Mediu

În epoca noastră, marcată de căutarea perfecțiunii, de idealurile de frumusețe și de selfie-uri, ar fi ușor de crezut că am ajuns la apogeul obsesiei față de corpul uman. Cu toate acestea, corpul și reprezentarea sa au jucat deja un rol central în Evul Mediu. De la secolul al X-lea până la sfârșitul secolului al XV-lea, într-o Europă predominant creștină, corpul a fost râvnit, îngrijit și glorificat, dar a fost și martirizat, mutilat și epuizat.
În Evul Mediu, viziunea asupra corpului uman emana în principal de la Biserică, care îl vedea ca pe un loc al poftei și, în consecință, al păcatului. Reprezentările dorinței carnale, cu o dimensiune moralistă, ofereau mai multe niveluri de interpretare. În plus, trupul torturat al lui Iisus pe cruce și idealul virginității întruchipat de Maria au fost principalele motive ale artei creștine, alături de reprezentări ale martirilor executați în mii și mii de feluri. Martiri ale căror relicve erau venerate de credincioși ca promisiuni de vindecare, recolte bune și chiar sarcini.
De asemenea, în viața seculară de zi cu zi, corpul era departe de a fi o preocupare secundară. Femeile și bărbații cu statut social înalt dețineau oglinzi de buzunar bogat decorate, își pudrau fețele, își colorau părul și se parfumau cu parfumuri, fiecare mai rafinat decât celălalt. Exercițiul fizic, considerat benefic pentru sănătate, era, de asemenea, practicat pe scară largă. La oraș și la țară, nu era neobișnuit să vezi bărbați și femei alergând, sărind și dansând în zilele de sărbătoare. Turneele de toate felurile, inclusiv tirul și jocurile cu mingea, erau deosebit de populare.
În clasele inferioare, pe de altă parte, condițiile precare de viață puneau la încercare corpul în multe feluri. Confruntați cu munca fizică grea, malnutriția și bolile - toți factori care dăunează sănătății - sfaturile medicale erau disponibile pe scară largă. Teoria celor patru umori, în special, care susținea menținerea armoniei corpului ca întreg, era larg acceptată. Băile, cupele și sângerările erau prezentate ca modalități de a obține un echilibru benefic al umorilor din organism. În timp ce elita era tratată de medici calificați, majoritatea populației trebuia să se mulțumească cu laici și chirurgi-bărbieri. De asemenea, a fost creat un sistem de asistență medicală socială: cei săraci și marginalizați erau primiți și tratați gratuit în ospiciile mănăstirilor.
În cele din urmă, toată lumea trebuia să înfrunte moartea. În Evul Mediu, cadavrele morților erau omniprezente și făceau parte integrantă din viața de zi cu zi. Împinși de speranța învierii, credincioșii practicau riturile funerare în viață și se rugau pentru cei morți. Credința creștină potrivit căreia, în ziua învierii, viața va fi readusă în trupuri intacte, în vârstă de aproximativ treizeci de ani (ca și în cazul lui Iisus în momentul morții sale), ilustrează bine importanța acordată corpului în acea perioadă.
Numeroase împrumuturi naționale și internaționale, inclusiv picturi, ilustrații, cărți, sculpturi și obiecte de artă cotidiene, oferă acestei expoziții o perspectivă istorică și culturală asupra corpului în Evul Mediu. Terminalele interactive și interviurile invită publicul să analizeze mai îndeaproape subiectul, provocând în același timp o reflecție asupra imaginii noastre actuale despre corp.

Text și foto prin curtoazia Muzeului Național al Elveției, Zurich