Elian Băcilă, artistul care a scos "negrul" la lumină. O incursiune în universul unui vizionar al artei abstracte

Unul dintre acești creatori este pictorul Elian Băcilă, supranumit „pictorul de negru”.

În deschiderea dialogului, realizatoarea a subliniat cu o notă de regret cât de des valorile românești sunt recunoscute mai întâi în străinătate și abia apoi acasă.

„Oamenii de calitate sunt puși deoparte prea des, pentru a fi lăudați abia după ce nu mai sunt printre noi”, a remarcat aceasta, îndemnând publicul să privească arta ca pe un dar al prezentului, nu doar al trecutului.

Elian Băcilă, invitatul acestei ediții, este un artist cu deschidere internațională remarcabilă.

Născut la Orșova, pe spectaculoasa clisură a Dunării, acolo unde peisajul îmbină exoticul cu autenticul, Băcilă a construit un univers artistic aparte, dominat de tonuri de negru și de lumina care izvorăște din ele.

Lucrările sale au fost expuse în țară și în marile centre culturale ale lumii. Ele se regăsesc în colecții importante: Casa Albă, Muzeul Național Cotroceni, Muzeul de Artă Modernă și Contemporană „Pavel Șușară”, precum și în colecții private din Franța, Olanda, Japonia, Statele Unite și Vatican.

Artistul explică de ce negrul este, pentru el, „regina culorilor”: un spațiu al profunzimii, al emoției și al misterului, un punct de plecare și un punct de întoarcere. În lucrările sale, negrul nu este întuneric, ci o sursă de lumină. De aici și renumele de „pictor al negrului”.

Băcilă a introdus în România unul dintre cele mai spectaculoase materiale utilizate în arta contemporană: Vantablack-ul, considerat cel mai întunecat negru creat vreodată.

Inițial dezvoltat pentru misiuni spațiale, Vantablack-ul absoarbe aproape complet lumina, oferind o textură și o intensitate greu de imaginat. „Este o altă planetă, o altă dimensiune”, descrie artistul.

În lucrările sale recente, acesta combină Vantablack-ul cu efecte de oglindă și cu celebrul albastru internațional al lui Yves Klein, creând compoziții ce par să pulseze între lumină și abis. Fiecare pânză invită privitorul într-o lume interpretabilă, fluidă, în care sensul se naște din trăire.

Cel mai recent proiect al artistului, finalizat în Japonia, este expoziția „Când culorile au tăcut”. Prezentată în cadrul Salonului Național de Arte de la Osaka, expoziția se concentrează pe tăcerea simbolică a tuturor culorilor în fața negrului absolut.

Creată împreună cu Galeria Arhiva de Arte și o echipă din India, instalația video include 42 de lucrări abstracte, însoțite de muzica lui Vangelis și un omagiu adus lui Stephen Hawking.

Invitatul a vorbit și despre reacțiile publicului: în România, arta abstractă încă provoacă dezbateri, însă în străinătate lucrările sale sunt privite cu fascinație. Unele piese sunt inspirate de cultura aborigenă, altele de fenomene cosmice.

Pentru artist, negrul nu este nici sumbru, nici funebru, ci plin de noblețe, stabilitate și eleganță. „Este culoarea care nu greșește niciodată”, spune zâmbind.

Dialogul dintre realizatoare și Elian Băcilă a dezvăluit un creator cu un parcurs excepțional, dar și un om care vorbește cu aceeași naturalețe despre misterele universului și despre peisajele copilăriei de pe malul Dunării. În fața lucrărilor sale, privitorul are libertatea de a vedea lumi diferite, de a-și proiecta propriile trăiri și amintiri.

Un artist care duce România mai departe

„Este o mare bucurie să fiu aici”, a mărturisit pictorul. O bucurie împărtășită și de public, care a descoperit un artist ce impresionează nu doar prin talent, ci și prin sinceritate și viziune.

Într-o lume care încă învață să-și prețuiască valorile, întâlnirea cu Elian Băcilă a fost o reamintire că România are artiști care merită să fie văzuți, ascultați și celebrați, acum și aici.