„Iarmaroc și negoț din Bucureștii de odinioară” – o incursiune în istoria târgurilor și piețelor capitalei

Târgurile care se organizau în București, și nu numai, erau singura modalitate de a ieși din comunitate, de a întâlni oamenii din diverse zone ale țării, de a reuni structuri sociale și etnii diferite, înlesnind și favorizând atât un schimb economic, cât și un schimb de informații meșteșugărești care se transmiteau direct. În Bucureștii veacului al XIX-lea, „Târgul Moșilor” constituia cel mai important eveniment, începând cu prima luni dinaintea sărbătorii Rusaliilor și culminând cu joia Moșilor, când avea loc și vizita familiei regale. Situat pe terenul din Câmpul Moșilor, acesta avea ca scop fie procurarea materialelor necesare pomenirii morților (străchini, oale, linguri de lemn, lumânări), sau experimentarea euforiei realizată de „călușei” sau de alte instalații tipice unui adevărat parc de distracții. În perioada interbelică, târgul s-a transformat într-o expoziție anuală a meșteșugarilor și a micilor industriași.

De asemenea, în urbea bucureșteană au existat mai multe piețe care s-au numit inițial „târguri”, precum „Târgul de Jos”, „Târgul de Sus”, denumite astfel după așezarea lor în raport cu Curtea Domnească și care s-au contopit formând „Târgul Dinlăuntru”, adică din interiorul orașului. Acesta a devenit centrul comercial cel mai activ și bogat, având o funcțiune productivă și locativă, precum și un număr mare de prăvălii ce erau închiriate. „Târgul Cucului”, amplasat lângă Biserica Sf. Gheorghe-Nou, era axat pe comerțul cu alimente, înregistrând un volum al tranzacțiilor mai mic în comparație cu târgul principal. Format în prima parte a secolului al XVII-lea, pe fondul intensficării schimburilor comerciale, „Târgul de Afară”, adică din afara orașului, a devenit cea mai importantă piață din această zonă, destinată în special comerțului cu mărfuri care nu puteau fi introduse în oraș, precum cereale, vite sau lemne. Totodată, piața respectivă, care nu a avut un loc fix de desfășurare și care s-a extins odată cu creșterea orașului în direcția de nord-est, constituia un loc unde se întâlneau negustorii localnici cu cei veniți din alte zone ale țării. Trebuie amintit faptul că, în „Târgul de Afară”, în virtutea statutului său de loc public, aveau loc execuțiile celor condamnați la moarte. Anton Maria Del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), amintește că „spânzurătoarea se află într-un loc, la o jumătate de poștă afară din oraș, numit Târgul de Afară”, unde „se ține bâlci de două ori pe săptămână: miercuri și sâmbăta”.

Cuvântul „piață”, de origine italiană („piazza”), s-a folosit de la începutul secolului al XIX-lea, iar dispozițiile edilitare cuprinse în Regulamentul Organic prevedeau înființarea unor piețe situate fie la periferie, destinate comerțului cu lemne, fân sau cărbuni, fie în diferite locuri în interiorul orașului, pentru vânzarea de carne, fructe, legume sau pește, cu scopul de a nu spori aglomerația și de a păstra curățenia pe ulițele bucureștene. Era prima viziune coerentă de dezvoltare a Bucureștilor, care încerca să pornească timid pe drumul modernizării.

Evoluția piețelor bucureștene de-a lungul timpului dezvăluie aspecte interesante în ceea ce privește dezvoltarea orașului, modul în care autoritățile locale au conceput și au aplicat politicile urbane, realitățile economice și, nu în ultimul rând, transformările sociale. Pentru societatea românească traumatizată de penuria de alimente din timpul regimului comunist, „mersul la piață” poate fi apreciat ca un reflex al acelor vremuri, rezultat din nevoia disperată de a cumpăra ceva.

Așadar, de-a lungul timpului, târgurile și piețele din București au devenit importante noduri culturale și economice în care oamenii se strâng pentru a vinde și a cumpăra mărfuri, a socializa și a experimenta tradiții locale.

Chiar dacă unele dintre piețe s-au pierdut în negura timpului, Piața Obor de astăzi, respectiv zona de desfășurarea a „Târgului Moșilor” reprezintă un loc cu o valoare istorică și simbolistic-memorială pentru orașul București. De-a lungul timpului, aceasta a trecut prin multiple transformări, însă ceea ce a rămas neschimbat este funcția comercială (de piață liberă) cu produse agricole și manufacturiere susținând legătura dintre activitatea productivă urbană și rurală, dar și o semnificație aparte: o amintire a „Târgului Moșilor”, un loc de aprovizionare specială pentru obiceiurile legate de comemorarea colectivă a moșilor și strămoșilor. Deși „Târgul Moșilor” a fost înlocuit în perioada comunistă cu „Sărbătoarea recoltei”, semnificația inițială a sărbătorii creștine nu a putut fi înlăturată din mentalul colectiv, păstrându-se în continuare.

Prin acest proiect expozițional, Muzeul Municipiului București aduce în atenția publicului atât atmosfera târgurilor, cât și importanța piețelor din București menționate, prin expunerea unor documente, fotografii, litografii, dar și a altor obiecte care creionează aspecte ale unor activități culturale din vremuri apuse. Vizitatorii vor putea descoperi câteva repere istorice legate de târgurile și piețele organizate în Bucureștii de odinioară.

Curatori: Dr. Silvia Iordache, Drd. Gabriel Constantin

Intrarea la vernisaj este gratuită. Expoziția va putea fi vizitată în perioada 25 aprilie - 26 octombrie 2025. Program de vizitare: miercuri-duminică, 10.00-18.00.