Semne încrustate în lemn - arta țăranului român, în spațiul religios
Arta țăranului român – și mă voi referi aici cu predilecție la arta religioasă, care însumează un rol decorativ și un rol profund, spiritual, totodată – este cauționată de sinceritatea exprimării.

Articol de Simona Lazăr, 31 Martie 2023, 09:40
Fie că vorbim de pictura pe zid, pe lemn sau pe sticlă, ori de sculptura în lemn (cel mai adesea), în piatră ori diferite alte materiale, nu putem să nu observăm că obârșia acestei (acestor) arte este chiar sufletul naiv al artistului.
Unul dintre comandamentele bisericii ortodoxe este „să nu-ți faci chip cioplit”. Spre deosebire de Apus, unde statuile și scenele statuare abundă, în spațiul ortodox acestea sunt arareori întâlnite. Țăranul român nu a „cioplit chipuri” în sensul de a inculca puterea binevoitoare a sfinților în statui. Dar și el a folosit dalta pentru a da sens și semnificație religioasă lemnului. Firesc, putem spune, dacă ne gândim că a ciopli/ a însemna lemnul a fost una dintre primele forme de manifestare artistică și practică a omului, din vechime. Iar în privința țăranului român, putem vedea care sunt, în plan religios, urmările unor gesturi artistice repetate: troițele așezate la răspântii, lucrate în lemn, sunt o suită de cruci suprapuse și bogat ornamentate. Troițele semnifică binecuvântare, eliberare de păcate, mântuire, căci ele îl reprezintă pe Iisus Hristos pe crucea morții Sale, fără de care nici Învierea nu ar fi putut să existe. Nici mântuirea.
Dar crucile și troițele nu sunt singurele. De la porțile pe sub care se intră în bisericile de lemn ăână la porțile împărătești bogat ornamentate, la chivoturi și iconostase – toate poartă urmele daltei meșterului popular, a artistului naiv. Aproape în orice biserică ai merge, azi, nu poți să nu afli măcar o piesă de lemn sculptat care să îți trezească admirația pentru complexitatea lucrăturii și pentru încărcătura spirituală a obiectului religios în sine. În Maramureș și Bucovina de nord-vest, întâlnim chiar sculpturi în lemn inspirate din arta naivă a altor comunități (etnice și religioase) cu care țăranii noștri au conviețuit. Un exemplu în acest sens o constituie influența sculptorilor-țărani din satele poloneze din cele două provincii asupra sculptorilor-țărani români. Madone și sfinți catolici se regăsesc în zveltele forme ale unor Fecioare și sfinți din biserica ortodoxă română.
Un text de Simona Lazăr