-

„Cu musca pe căciulă”

Cine nu s-a simțit, măcar odată în viață, cu musca pe căciulă, în situații "vinovate" sau "de voie, de nevoie"! Unii, este adevărat, mai mult decât alții; aceștia sunt și cei care nu recunosc, nici în ruptul capului că au greșit și că s-ar putea să se simtă, într-o anumită situație... "cu musca pe căciulă"!

Sentimentul încercat este o vină care poate fi asumată sau... ascunsă! Cei ce ascund vina, o bagă sub preș, după fapte și cuvinte acoperitoare, sau încearcă s-o arunce pe altcineva; sunt cei care nici nu vor să-și aducă aminte de această vorbă cu miez și declară, sus și tare... " eu nu sunt vinovat, eu nu am făcut, eu nu știu nimic, eu le-am spus dar ei nu au vrut", ș.a.m.d.

Sunt și dintre cei care... nu se simt confortabil... cu musca pe căciulă și, o alungă, musca vinei și rușinii, recunoscând, fără să moară,neapărat, nu, că... "cine nu greșește, când trăiește"... și, nu-i așa?! Aceștia sunt cei pentru care proverbul a lucrat cu folos și a curățat nelăsând urme și pete pe conștiință și care îi pot ajuta și pe cei care fiind veșnic... cu musca pe căciulă... uită să și recunoască că au avut vreodată vreo muscă pe căciulă! Este plină lumea de aceștia; noroc doar, că din când în când, vine câte o vreme când toate ies la iveală și când fiecare culege ce a semănat!

Autor: Vasilica Ghiță Ene