Adormirea Maicii Domnului: Gloria Mariei

Este o sărbătoarea străveche, ce îndeamnă nu numai la reflecție, căință și penitență, ci și la iubire, altruism, dragoste și speranță.

Credincioșii din întreaga lume se îndreaptă către cea care, prin puritatea și devoțiunea ei, a fost binecuvântată să fie mama Fiului lui Dumnezeu.

Acesta este momentul în care pământul și cerul se întâlnesc în armonie, când Maria, după o viață de sacrificiu și iubire necontenită, de credință necondiționată, este chemată în brațele Fiului său, într-o unire divină care transcede moartea.

Dar ce înseamnă cu adevărat acest eveniment sacru și cum a influențat iubirea sa eternă cursul istoriei și al credinței noastre?

În această zi specială, haideți să ne deschidem inimile și să descoperim împreună adâncimea simbolismului, tradițiilor și învățăturilor care fac din Adormirea Maicii Domnului nu o comemorare, ci o chemare la viața veșnică și o promisiune a gloriei ce ne așteaptă pe fiecare dintre noi.

Semn de speranţă şi de mângâiere

Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare venerată atât în tradiția ortodoxă, cât și în cea catolică, care comemorează trecerea Fecioarei Maria de la viața pământească la cea cerească.

Ridicarea trupului şi sufletului Sfintei Fecioare la cer, reprezintă o participare unică la învierea Fiului ei şi o anticipare a învierii întregii omeniri.

Liturghiile acestei sărbătorii nu descriu detaliat moartea sau adormirea Mariei, și nici înălțarea sa la cer.

În schimb, prima lectură din Liturghia zilei ne prezintă un semn minunat apărut în cer: „o femeie, înveşmântată cu soarele, având luna sub picioarele ei, iar pe cap purtând o coroană de douăsprezece stele”.

Femeia trebuia să nască, iar un balaur roşu stătea în faţa ei, gata să-i înghită copilul. Însă, prin voia divină, copilul, destinat să conducă toate popoarele, este protejat.

Potrivit scrierilor apocrife, Fecioara Maria și-a petrecut ultimii ani pe pământ la Efes, alături de Ioan Evanghelistul.

Înainte de a-și da duhul pe cruce, Hristos a încredințat-o pe Maica Sa ucenicului său iubit, spunând: - „Femeie, iată fiul tau!”. Apoi i-a zis lui Ioan: - „Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.” (Ioan 19, 26-27). Din acel moment, Maria a fost în grija Sfântului Ioan.

Spre sfârșitul vieții, un înger va aduce vestea că dorința de a se reuni cu Fiul sau este aproape de împlinire. Retrasă, fără a mai lua contact cu lumea înconjurătoare, Maria își exprimă dorința de a se întâlnii încă o dată cu apostolii.

Dorință îi este îndeplinită miraculos de Hristos, care îi aduce pe toti apostolii la ea, din toate colțurile lumii unde aceștia propovăduiau Evanghelia iubirii, și astfel Maria își ia rămas bun de la ei.

Deși înmormântarea Maicii Domnului a fost făcută departe de privirile evreilor, un fanatic, Antonie, a aflat despre aceasta și a încearcat să răstoarne catafalcul.

În acea clipă, mâinile i-au fost retezate de un arhanghel și privirea i-a fost întunecată. Antonie apare acum în majoritatea reprezentărilor Adormirii Maicii Domnului, iar acesta, recunoscându-L pe Iisus Hristos ca Dumnezeu și cerându-și iertare de la apostoli, va primi vindecare.

Ca și în cazul învierii Domnului, apostolul Toma a întârziat să ajungă la timp. Venind după trei zile, a cerut să sărute mâinile Maicii Domnului, dar în mormânt a găsit doar brâul ei.

Acest semn a confirmat pentru toți că Maria s-a înălțatat la cer și s-a alăturat Fiul său.

Mormântul Maicii Domnului a fost mai târziu identificat în Grădina Ghetsimani, de la poalele Ierusalimului.

Deasupra lui, Împărăteasa Elena a construit o biserică, care există și astăzi și aduce omagiu Maicii noastre.

Mormântul gol, străjuit de peste 500 de candele, este deschis pentru vizitatori și poartă amprentele sfinte ale trupului Maicii Domnului.

Ridicarea la cer a Mariei, cu trupul şi sufletul, aduce lumină asupra destinului nostru. Ne reamintește că suntem destinați nu doar să fim alături de Domnul cu sufletul, ci și cu trupul, în slava cerească. Prin taina acestei sărbători, încep să se dezvăluie cerurile noi şi pământul nou.

Adormire sau moarte?

Aceasta chestiune teologică a fost clarificată de Papa Ioan Paul al II-lea, care, în cadrul unei audienţe generale din 25 iunie 1997, a explicat că Fecioara Maria a trecut prin moarte, asemenea Fiului său.

Moartea ei, fiind un pas în creșterea harului, poate fi privită ca o adormire. Conciliul Vatican II a formulat astfel dogma Ridicării la cer: „Fecioara Neprihănită ferită de orice pată a păcatului strămoşesc, la capătul vieţii sale pământeşti a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul în glorie." (LG 59)

Această sărbătoare ne amintește de promisiunea vieții veșnice și de slava care ne așteaptă. În această zi sfântă, să păstrăm vii învățăturile Maicii Domnului și să ne străduim să le urmăm, având convingerea că, asemnea ei, vom fi chemați să ne bucurăm de iubirea lui Dumnezeu.

Să ne rugăm ca Maria, mama noastră cerească, sa ne fie mereu aproape, ghidându-ne pașii pe calea mântuirii.

Interviul poate fi ascultat în emisiunea ”Bună dimineața, gospodari”, joi 15 august 2024.