Înmulţirea pâinilor în pustie

Împreuna cu ucenicii săi s-a urcat într-o corabie şi au ajuns în ţinutul Betsaida, aproape de Marea Galileii şi de Ghergheseni unde îi vindecase pe cei doi îndrăciţi. În acest loc pustiu şi liniştit ei voiau să se reculeagă, departe de Irod Antipa, aici fiind rege fratele său Filip care era mai blând. După Sfânta Tradiţie, acolo mai dăinuieşte un arbore sub care s-a odihnit atunci Iisus.

Dar mulţimile aflând unde se dusese El, L-au urmat, aşa că Iisus, în loc să se odihnească, a coborât de pe platoul unde stătea cu ucenicii, şi a venit jos la câmpie, îndeplinindu-şi lucrarea de încurajare, mângâiere şi vindecare a celor ce aveau nevoie. Şi erau acolo circa 5000 de bărbaţi, în afara de femei şi copii.

Iisus le-a vorbit, i-a mângâiat şi i-a vindecat pe cei suferinzi, faţă de care avea mare milă. Între timp se făcuse seară, aşa că ucenicii L-au întrebat pe Învăţător dacă n-ar fi bine să dea drumul oamenilor acasă, pentru că nu au ce mânca. Într-adevăr, oamenii mânaţi de dorinţa şi nerăbsarea lor de a-L găsi pe Iisus, nu s-au mai gândit la aceste nevoi trupeşti, la a-şi procura alimente.

Pentru ca să-i încerce pe ucenici asupra slabiciunii credinţei lor, Iisus îl întreabă pe Filip de unde vor cumpăra pâini ca să mânânce mulţimea. Filip răspunde că cei două sute de dinari nu vor ajunge nici pentru a lua câte un pic de pâine pentru fiecare. De aceea ei cer să le dea drumul la oameni să meragă prin sate ca să-şi cumpere pâine. Dar Iisus le spune că nu trebuie să plece oamenii ci ucenicii să le dea de mâncare. De unde să cumpere ei bucate pentru atâta mulţime de oameni?

Mântuitorul cu blândeţe îi trimite să vadă câte pâini sunt. Andrei spune că un copil are cinci pâini de orz şi doi peşti. Pâinea de orz era alimentul celor mai săraci dintre iudei. Iisus spune să le aducă la El. Mulţimea se adună în jurul Mântuitorului, aşezându-se pe iarbă, în cete de câte 50 şi 100 de oameni, iar El, în picioare pe un loc mai înalt, ia pâinile şi ridicând ochii Săi spre cer, începe să rupă pâinile şi peştii, dându-le apostolilor să le împartă celor înfometaţi. Şi astfel au mâncat şi s-au săturat 5000 de bărbaţi, în afară de femei şi copii şi tot au mai rămas 12 coşuri de firimituri.

În Evanghelia sa, Ioan arată că minunea constă nu numai în înmulţirea pâinii şi a peştilor ci şi în faptul că toate aceste mulţimi s-au săturat. Cele cinci pâini simbolizează cele cinci simţuri ale omului iar cei doi peşti cele două firi ale sale. Deci aceasta constituie o hrană şi pentru trup şi pentru suflet şi care se adresează tuturor simţirilor omeneşti. Cele 12 coşuri de firimituri simbolizează faptul că atunci s-au săturat toate cele 12 seminţii ale lui Israel.

Prin minunile sale, vindecarea bolnavilor şi înmulţirea pâinilor, Iisus a dovedit că a venit pe pământ de la Tatăl pentru ca să arate milă oamenilor. Acolo unde a venit El era pustiu dar prin puterea lui Dumnezeu pământul a devenit roditor. Iisus nu a săturat doar mulţimea aceea, El a săturat toată omenirea. Pustiul acela îl simbolizează şi pe cel din sufletul nostru care poate fi umplut şi deveni roditor doar prin prezenţa lui Dumnezeu.

Cele 12 coşuri de firimituri strânse nu aruncate, arată că noi oamenii trebuie să fim strângători, chivernisiţi, să nu aruncăm ceea ce ne prisoseşte ci să facem cu acel prisos o faptă bună.

Prin această minune, Domnul Nostru Iisus Hristos a vrut să pregătească Euharistia (Împărtăşania), care se va înmulţi mereu şi va fi dată oamenilor până la venirea veacului de apoi. Sfânta Împărtăşanie a fost dată de Mântuitorul drept hrană, mângâiere şi putere pentru sufletul şi trupul omenesc. Faptul că înainte de a săvârşi minunea, Iisus a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat, arată că noi oamenii, trebuie să ne rugăm când ne aşezăm la masă şi după aceea să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile Sale.