Mănăstirea de la Cernica a Sfântului Ierarh Calinic, patru veacuri de viață spirituală

Acest lucru este dat de cei aproape patru sute de ani de rugăciune şi viaţă închinată Domnului de vieţuitorii de la Mănăstirea Cernica.

Ctitorită de Sfântul Ierarh Calinic la 1842, pictura acestui loc de spiritualitate românească este o cronică în imagini a istoriei Mănăstirii Cernica începând de la ctitorire şi până în zilele noastre. Nu lipseşte nici istorica întâlnire dintre domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, al cărui praznic este în data de 11 aprilie.

Se pare că sfântul a fost unul dintre puţinii ierarhi faţă de care Cuza avea un deosebit respect. La sfintele sale moaşte, care se află în biserica Mănăstirii Cernica, se fac multe minuni.

A fost ridicată în anul 1608 în timpul domniei lui Radu Șerban și a fost ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Știrbei și de soția sa, Chiajna. Complexul monahal de la Cernica a reprezentat o adevărată școală de educație monastică. În cadrul mănăstirii s-au construit trei biserici și trei paraclise.

Biserica Mare, cu hramul Sf. Nicolae, a fost avariată la cutremurul din 1802 și reparată în anii 1809-1815 de arhimandritul Timotei. O reparație capitală s-a făcut în anul 1925 după ce în urma unui cutremur în anul 1838 o turlă s-a dărâmat, iar în 1923 a ars.

Biserica cu hramul Sf. Gheorghe a fost construită în secolul al XVIII-lea de Dan Brașoveanu. În anii 1962-1964 este refăcută complet iar după stricăciunile cutremurului din 4 martie 1977 este reconsolidată. În 1804, în cimitirul mănăstirii, arhimandritul Gheorghe construiește bisericuța Sf. Lazăr. Cele trei paraclise ale mănăstirii sunt: "Adormirea Maicii Domnului" construit în 1790, "Sf. Ioan" construit în 1842 și "Intrarea în biserică".

Aici se află un stejar uriaş despre care se spune că ar avea peste 400 de ani şi ar fi fost martor la ctitorirea mănăstirii. Trunchiul lui poate fi cuprins cu braţele împrejur de şase sau şapte persoane voinice. Frunzele sale cad peste una din cele mai interesante pagini de istorie ale Cernicăi, pe lespezile cimitirului mănăstirii. Acesta este printre puţinele cimitire mănăstireşti care au primit în ţărâna lor şi laici. Boieri, negustori, pictori, scriitori, oameni politici, ingineri, militari, aviatori, familii de industriaşi din perioada interbelică, oameni de cultură.

Biblioteca mănăstirii completează patrimoniul istoric, artistic şi spiritual al acestui loc binecuvântat. Crearea acestui aşezământ i se datorează Sfântului Ierarh Calinic. Se găsesc aici peste 25.000 de volume şi peste 1.000 de cărţi cu valoare de patrimoniu (carte veche românească). Biserica "Sfântul Lazăr" din cimitir şi casele celor doi ierarhi de seamă, Sfântul Ierarh Calinic şi Sfântul Cuvios stareţ Gheorghe, cei care au contribuit cu munca, viaţa şi rugăciunile lor la zidirea materială şi spirituală a minunii dintre lacuri, se adaugă şi ele la zestrea mănăstirii.

Mănăstirea Cernica reprezintă o adevărată școală de educație monastică, fiind printre cele mai reprezentative aşezăminte monahale. Este inclusă în Lista monumentelor istorice din România.