Pastorală la Învierea Domnului - 2025

IOAN, Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi, părintească binecuvântare.
'Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.' (Ioan 11, 25)
Hristos a înviat!
Iubiţi fii duhovniceşti,

Astăzi, dis de dimineaţă, am avut cu toţii bucuria întâlnirii cu Iisus Hristos Cel Înviat, Biruitorul morţii. Păcat şi moarte, iată două cuvinte sub povara cărora trăia omul până la Învierea lui Hristos. Prin păcat şi moarte omul pierduse Raiul, Casa Tatălui Ceresc.

Hristos spune despre Sine: 'Eu sunt Învierea şi Viaţa' (Ioan 11, 25), adică El este dătător de viaţă. Prin Învierea Sa, Hristos a trezit lumea din moartea păcatului la viaţa cu Dumnezeu. Despre această trecere din moarte la viaţă citim şi în Epistola Întâi a Sfântului Apostol Ioan: 'Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte'(I Ioan 3, 14).

Iată, una din condiţiile ridicării noastre din moarte este iubirea de semeni. Ne atingem semenii cu mintea şi îi mângâiem prin cuvânt şi, dacă nu putem să le oferim o bucată de pâine, măcar să le oferim o pâine frământată din cuvinte. Semenii sunt cutia de rezonanţă a cântului nostru de iubire.

Fraţilor, grăim mereu despre moartea prin care a trecut Hristos, dar, despre moartea noastră, grăim tot mai puţin. Hristos a biruit moartea şi prin Învierea Lui a devenit începătură a învierii celor adormiţi sau a Învierii celei de obşte, de la sfârşitul veacurilor (cf. I Corinteni 15, 20). Tot Sfântul Apostol Pavel ne spune: 'El este Începutul, Întâiul născut din morţi ca să fie El cel dintâi întru toate' (Coloseni 1, 18).

Şi noi, ajutaţi de Evanghelia lui Hristos şi de harul Sfintelor Taine, putem să trecem de la moarte la viaţă, după cum ne învaţă Însuşi Mântuitorul nostru: 'Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă' (Ioan 5, 24). Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că cel care nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte (cf. I Ioan 3, 14). Hristos a înviat şi pentru mine şi pentru tine şi cred că a venit ceasul să ne cercetăm fiecare pe noi înşine şi să vedem dacă suntem încă în moarte.

Să nu ne pierdem, fraţilor, arvuna Învierii lui Hristos. Iubirea a omorât moartea, din iubire pentru noi S-a răstignit Hristos şi S-a adus Jertfă pentru păcatele noastre. Nu cu sabia a omorât Hristos moartea, ci cu nemărginita Lui iubire faţă de om, cununa creaţiei Sale. Omul este capodopera creaţiei lui Dumnezeu. Ce autor nu-şi iubeşte opera şi nu încearcă să o salveze?! Dumnezeu nu i-a îngăduit lui Satan să-l necinstească pe om, cununa creaţiei Sale.

Iubiţii mei,

Oare putem compara suferinţa lui Hristos pe Cruce cu porunca iubirii faţă de semeni dată nouă?! Şi eu şi tu avem nevoie de iubirea semenilor noştri, dar avem şi datoria de a-l iubi pe fratele nostru: 'Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă dea alţii' (Ioan 13, 34-35). O lume fără iubire este moartă. Un om care nu iubeşte este mort.

Să ne trezim, fraţii mei, din moartea păcatului, că pentru viaţa noastră veşnică S-a răstignit Fiul lui Dumnezeu. Prin Învierea Sa, Hristos ne-a redat dreptul la veşnicie, care ne fusese furat de Satan, prin căderea noastră în păcat.

Iubiţilor, Hristos a venit în lume să-i iubească pe fraţii mai mici ai Săi: 'Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut' (Matei 25, 40). Şi tu eşti iubit de Hristos, împarte-ţi iubirea cu fratele tău şi vei fi viu.

Fraţi creştini,

Mântuitorul i-a pregătit pe ucenicii Săi pentru cele ce se vor întâmpla cu El la Ierusalim. După Schimbarea la Faţă, Iisus Hristos le-a zis: 'Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte' (Matei 17, 22-23). Mărturiseşte Evanghelistul că, după cele rostite, ei s-au întristat foarte. Logic şi omenesc este să te întristezi când auzi asemenea cuvinte. Şi nu vedeau în această întristare o rază de speranţă şi de bucurie când Hristos le spune totuşi că va învia a treia zi. Ucenicii s-au oprit cu gândul doar la ce era omenesc, la ce experiaseră şi văzuseră în lume: oameni răstigniţi de autorităţile romane pe toate drumurile şi la toate răspântiile de drumuri.

Apostolii se opresc în cugetarea lor omenească la întristare, adică sunt alături de Hristos în suferinţa Lui. Dar nu dau niciun semn că s-ar bucura de Învierea Sa. Şi de aceea îi vedem trişti după Răstignire şi îngropare şi stau cu uşile încuiate. Iată că nu erau pregătiţi să înţeleagă taina Învierii, care li se descoperise lor. Ba mai mult, Toma vrea să-şi pună mâna în coasta însângerată a Domnului: 'Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede' (Ioan 20, 25).

Iubiţilor, taina Învierii este de nepus în cuvinte, ea este taina cea de dincolo de cuvinte. Taina rămâne o mare nerostire.

Învierea nu este un accident metafizic.

Învierea este prima întâlnire cu veşnicia.

Învierea lui Hristos a deschis poarta veşniciei de ieri. Fără Patima lui Hristos cea mântuitoare, şi azi am fi rămas închişi în casa morţii.

Hristos a trecut prin mormânt şi l-a eliberat pe om din casa morţii, cea care voia să-i fure omului veşnicia de lângă Dumnezeu, Creatorul Său. Cine crede în Învierea lui Hristos, acela crede şi în învierea sa, el nu-şi vede sfârşitul acestei vieţi într-un mormânt, ci va rămâne în veşnicie, lângă Tatăl Cel Ceresc.

Să ascultăm azi, la acest Praznic Dumnezeiesc, liniştea pe care a lăsat-o Hristos în mormântul Său.

Liniştea este graiul lui Dumnezeu.

Liniştea este un limbaj cosmic, este şi graiul stelelor.

Liniştea este cântul care se revarsă cu bucurie divină în tot universul.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Au fost şi sunt printre noi oameni care au oprit timpul prin bunul simţ, ca lumea să nu se prăbuşească în necinste. Dar sunt şi oameni care au ochi, dar nu au şi inimă. Trăim azi o prelungită iarnă de iubire.

Ceea ce vedem în jurul nostru nu este tot, ci există un dincolo de tot. Omul simte nevoia de a ajunge dincolo, căci acolo îşi ancorează mintea, acolo are nădejdea liniştii şi a păcii eterne. Abia dincolo omul se va simţi liber, întors acasă.

Ah!, zice omul la sfârşitul vieţii sale. Acum mă doare mintea că n-am căutat lumina, acum văd că nu umbra morţii este veşnicia.

Vederea lui Dumnezeu este un dar pe care îl experiem încă din această viaţă. Pe cine căutăm noi azi?! Pe Hristos Cel Înviat. Pentru unii, El este dincolo de infinit şi negăsibil, totuşi Dumnezeu este Adevărul şi este în noi şi în semenii noştri.

Învierea a fost un fapt istoric, marcat în timp. Credinţa în Înviere comprimă timpul şi veşnicia şi face un prezent veşnic, adică Iisus Hristos a rămas cu noi, nu ne-a lăsat singuri în lume: 'Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului' (Matei 28, 20). Mântuitorul transcende timpul şi aduce veşnicia lângă noi.

Hristos trăieşte într-o lume fără timp, în care doreşte să ne ducă şi pe noi, şi vrea să ne treacă din timp în veşnicie. Acolo, în veşnicie, timpul va fi o amintire de neuitat pentru omul născut pe pământ şi legănat de timp.

Învierea lui Hristos alungă din inimile noastre acea speranţă pasivă şi ne trece într-o speranţă dinamică a vieţii. Puterea întunericului a fost biruită de lumina Învierii lui Hristos. Întunericul este refuzul omului de a-L recunoaşte pe Dumnezeu Creator al cerului şi al pământului.

Fraţilor, pe Hristos Îl dureau rănile piroanelor, pe mine mă doare iubirea Lui, că eu nu m-am lepădat încă de păcate. În zilele din urmă ne vor plânge stelele cu lacrimi de sânge, ne vor plânge sfinţii îngeri. Ne plânge şi azi Maica Domnului că nu-L ascultăm pe Fiul său. Maica Domnului a plâns lângă Cruce, va plânge şi pentru mine şi pentru tine, dacă nu vom împlini cuvântul Evangheliei. Până când o vom face pe Maica Domnului să plângă?! Azi, sfinţii îngeri cântă şi dau slavă lui Dumnezeu în cer, iar Maica Domnului plânge pentru mine şi pentru tine. În tot cerul doar Maica Domnului singură plânge.

Iubiţilor, Rănitul leagă azi rănile păcatelor mele şi ale păcatelor tale. Răstignirea reprezintă o dulce îmbrăţişare a lumii de către Hristos. Ostaşii L-au dezbrăcat de haine înainte de Răstignire, adică L-au dezbrăcat de timp, iar El S-a îmbrăcat în veşnicie. Timpul ne-a rămas nouă să ne poarte pe aripile sale până la porţile veşniciei.

Românul atinge porţile veşniciei atunci când sărută crucea de la mormântul maicii sale. Întâlnirea dintre timp şi veşnicie se face la crucea de la mormânt, mormântul făcându-se punte între timp şi veşnicie. Se aude şi azi în cimitir suspinul femeii care se duce la mormintele celor dragi să tămâieze, zicând: 'Mănânce-te amaru, pământule, căci greu lacăt te-ai făcut!'

Fraţii mei, priviţi la icoana Răstignirii, vedeţi cum pictorul dă valoare estetică suferinţei. Hristos, singur pe Cruce. Şi azi, Hristos e mereu singur, iar noi suntem mereu plecaţi.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Ne bucurăm când un medic bun ne vindecă de o durere trupească, dar azi, cum să nu ne bucurăm că Iisus Hristos ne-a vindecat de moarte?! Hristos a răsturnat piatra de pe taina morţii pentru mine şi pentru tine. El va răsturna şi piatra de pe mormintele noastre, nimeni nu va mai rămâne în robia morţii.

Slavă Ţie, Doamne, pentru biruinţa pe care ai purtat-o asupra morţii!

De azi suntem trecuţi din timp în veşnicie. Să nu dăm veşnicia pe o lacrimă de timp.

Vă îndemn, la acest Sfânt Praznic al Învierii Domnului, la frăţie şi comuniune responsabilă faţă de fraţii noştri care sunt în suferinţă trupească şi sufletească. Frângeţi din bucata de pâine şi daţi şi celui flămând. Frângeţi un cuvânt de mângâiere pentru cel întristat. Să nu-L lăsăm pe Hristos singur şi nici pe fraţii noştri în adâncă uitare.

Bucuraţi-vă şi bucuraţi-i azi pe cei întristaţi şi singuri!

Păziţi-vă bucuria Învierii, cu ea să păşiţi spre cer, unde să-L întâlniţi pe Dătătorul bucuriei veşnice!

Hristos a înviat!

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor,

Ioan, Mitropolitul Banatului