Vindecarea slugii sutașului
În duminica a IV-a dupa Rusalii se citește Evanghelia după Matei, cu vindecarea slugii sutașului, militar roman care avea sub comanda sa 100 de ostași. Iisus se afla în anul al doilea al vieții sale publice, când atinsese punctul culminant al misiunii Sale. După ce ține predica de pe Munte, plecă prin mulțimea plină de admirație, urmat de ucenici, pentru a ajunge la Capernaum. Aici se întâlnește cu sutașul care vine la Iisus și îl roagă să-l vindece pe servitorul său care era grav bolnav.
05 Iulie 2014, 22:52
Iisus a fost foarte impresionat de bunătatea sutașului față de un om care, în plin sclavagism, nu se bucura de nici o considerație, stăpânul de sclavi tratându-i pe aceștia ca pe niște obiecte. I-a promis că se va duce să-l vindece, dar centurionul a spus că nu este vrednic să-L primească pe Mântuitor sub acoperământul său, însă îl roagă să spună numai o vorbă și este convins că sluga lui se va vindeca. Văzând atâta credință, Iisus l-a vindecat, astfel că sutașul ajungând acasă a găsit sluga sănătoasă.
Într-adevăr, era de mirare o așa credință la un păgân, deoarece mulți iudei nu credeau în El. Iisus făcuse mai multe minuni legate de natură (vânt, mare etc) dar mai presus de toate El era plin de milă față de suferințele omenești, alinându-le de multe ori fără să fie rugat.
În cazul de față, prin această minune, se vede că prin credință omul poate dobândi tot ce are nevoie. Dar pentru a primi ajutor este nevoie de credință nestrămutată, care este un dar de la Dumnezeu, rugăciune insistentă și smerenie. Sutașul s-a smerit și a spus că nu este demn să să-L primească pe Mântuitorul sub acoperișul său, dar este sigur că dacă El vrea, sluga lui se va vindeca.
Are foarte mare valoare rugăciuena pe care o facem unii pentru alții, așa cum a făcut sutașul pentru slujitorul său. Indiferent de ce naționalitate este, credința îl salvează pe cel ce se roagă lui Iisus. Sutașul era roman, deci din neamul dușman Israelului, dar având credință în El, Iisus l-a ajutat.
Credința este cea care îi salvează pe oameni. Prin credință omul ajunge să iubească în mod sincer faptele bune, pe aproapele său și pe dușmanul său. Doar prin credință omul ajunge să-și îndepărteze din suflet dorința de înavuțire, de răzbunare sau mărire, plăcerile frivole și egoiste. Fără fapte credința este stearpă și nu-l apropie cu adevărat pe om de Dumnezeu. Trebuie deci ca omul să-și păstreze credința nepătată, făcând fapte bune și ducând o viață plăcută lui Dumnezeu. Nu este suficient ca să ne numim creștini pentru a fi vrednici de a dobândi veșnicia alături de Dumnezeu. Trebuie să avem o credință puternică, smerenie și încredere în mila lui Dumnezeu că ne iartă greșelile de care ne căim și să facem fapte bune.
Din această duminică încep slujbele octoihului, făcute după cartea numită Octoih.
