Când și cum se ia decizia unei separări, într-un cuplu cu copii

Separarea atunci când sunteți în pericol fizic
Un soț agresiv, violent, care vă maltratează în mod cronic este MOTIVUL de netăgăduit pentru a decide să vă separați.
Dar nu este întotdeauna atât de simplu.
Separarea atunci când vă aflați în pericol psihologic
Pericolul psihologic este adesea asociat cu pericolul fizic, deși poate fi prezent și de unul singur. Persoanele care suferă violență fizică și psihologică spun în unanimitate că violența psihologică este cea mai dificilă. "Uiți loviturile, dar nu uiți niciodată cuvintele".
Violența psihologică este foarte distructivă.
Un soț narcisist și manipulator vă ridiculizează, vă umilește, vă insultă, vă enervează, face remarci vexatorii repetate, în privat sau în public... Apoi, atunci când simte că vă îndepărtați, se preface că vă iubește cu pasiune pentru a vă face să vă întoarceți la el sau la ea. Și repetă aceste comportamente la nesfârșit.
Atunci când o persoană reușește să se distanțeze suficient de mult pentru a sesiza acest cerc vicios, se poate rupe de el.
Această decizie este adesea foarte greu de luat, deoarece persoana vizată de acest comportament toxic, fie că este bărbat sau femeie, tinde să se simtă foarte deprimată și, prin urmare, nu are energia necesară pentru a concepe o separare practică. Sprijinul celor din jur, al familiei, poate fi decisiv pentru a ajuta o persoană să scape de această situație toxică.
În încă alte cazuri, separarea poate fi o chestiune de supraviețuire psihologică. De exemplu, atunci când cineva își spune: "Relația mea cu partenerul meu nu este iubire, ci posesie. Mă simt ca și cum aș fi lucrul lui". Sau în cazul geloziei patologice extreme.

Certitudinea interioară
O mică voce interioară se poate afirma brusc.
"Atunci când am vizitat o casă pe care voiam să o cumpărăm, am știut. Nu voi locui niciodată aici cu ea. Știam că relația noastră se terminase. A fost nevoie de câteva luni pentru ca despărțirea să-și facă efectul, dar știu exact momentul în care totul s-a terminat între noi".
Această certitudine interioară este adesea un ghid excelent. Nu este un lucru de moment, ci ceva care se așează inconștient la locul lui și devine brusc evident.
Motivele acestei certitudini interioare pot proveni de la o singură picătură care să rupă spinarea cămilei: o lovitură, un cuvânt umilitor, dar și conștientizarea faptului că relația era bazată pe inegalitate, în care unul dintre membrii cuplului este infantilizat.
Pe măsură ce copilul crește din punct de vedere psihologic, devine conștient de acest dezechilibru și ajunge la un punct de ruptură. O relație în care se păstrează un profil scăzut devine imposibil de susținut pe termen lung.
Și atunci, pur și simplu, putem deveni conștienți, cu ocazia unei aniversări, de timpul care a trecut și de faptul că trăim într-un cuplu lipsit de bucurie sau care nu corespunde în niciun fel idealului nostru.
Pentru că viața este scurtă, despărțirea poate fi inevitabilă.
Deciziile proaste...
Rămân pentru copii.
Aceasta este întotdeauna o decizie proastă, dacă nu te-ai uitat cu adevărat la ceea ce se află în spatele ei. Niciun copil nu este în siguranță cu părinți care se sfâșie între ei sau care trăiesc tensiuni enorme care le sunt mereu perceptibile.
Atunci când copiii își dau seama că părinții lor sunt acolo doar pentru ei, ei sunt împovărați cu o datorie uriașă. Fără ei, părinții lor și-ar fi putut găsi fericirea în cuplu...
Mă despart pe un capriciu.
Descoperirea unei relații extraconjugale sau o ceartă pe un subiect drag poate declanșa o despărțire. Uneori, criza este o revelație utilă. Uneori, reacția noastră la criză este copilăroasă și ne putem separa fără să înțelegem ce se întâmplă.
Întotdeauna este o idee bună să vă faceți timp să vă separați în timpul unei crize. O criză poate fi o oportunitate de a crește împreună. Uneori suntem mai puternici atunci când am depășit dificultățile. Sau, uneori, o criză dezvăluie disfuncții grave care par ireparabile.
Nu mai simt dorință.
Dorința și dragostea sunt două lucruri foarte diferite. Oamenii pot fi lipsiți de dorință și din alte motive decât relația în sine: din cauza depresiei, a unor griji majore legate de muncă sau de bani, a unui istoric îndelungat de agresivitate sexuală sau a unei istorii familiale grele. Așa că este important să vă faceți timp pentru a înțelege motivele acestei lipse de libido.
Am resentimente neexprimate.
Atunci când porți un resentiment teribil față de cineva, poți simți că vrei să pleci. Cu toate acestea, este întotdeauna mai bine să extirpați abcesul. "M-a forțat să fac avort la 3 luni după ce ne-am cunoscut...". Cu toate acestea, acest bărbat nu știa că acest eveniment din istoria lor încă o afecta pe soția lui. A fost foarte mișcat și profund întristat să știe că pentru ea, rana era încă la fel de deschisă ca întotdeauna. A permite ca resentimentele să se acumuleze poate zdrobi dragostea. Eliberarea regulată a resentimentelor este o modalitate sănătoasă de a evita despărțirile cauzate de neînțelegeri.
Plec pentru altcineva.
Nu este niciodată cazul cu adevărat. Când ești fericit într-o relație, rămâi. Deci, ce este în neregulă? Cer ceea ce am nevoie pentru a fi fericit? Îl ascult și îl aud pe celălalt? Decât să riști să reproduci de mai multe ori un cuplu disfuncțional, mai bine îți pui câteva întrebări...
Întrebările corecte pe care trebuie să ți le pui înainte de a te despărți
Sunt eu fericit?
Îmi place să fiu singur cu cealaltă persoană?
Am resentimente neexprimate?
Are și cealaltă persoană resentimente neexprimate?
De ce rămân dacă sunt nefericit?
Ce mă leagă?
Ce mă face să vreau să plec?
Ce îmi va aduce această separare?
Găsirea de ajutor
Înainte de a vă gândi la o separare definitivă, este adesea o idee bună să consultați un consilier marital sau un psihiatru competent, pentru a face un bilanț și a explora care este miza pentru dvs. în plan intim și în relația de cuplu. Acest lucru ajută la clarificarea deciziilor.
Și de multe ori este mult mai bine decât să ceri sfatul unor persoane apropiate, care, inevitabil, își vor proiecta propriile probleme și dorințe personale asupra poveștii tale...