Baby blues sau depresie? Cum le puteți deosebi?

Dr Linda Morisseau, psihiatru infantil, psihanalist și șef de departament la Institutul de Puericultură și Périnatalitate, a acceptat să ne vorbească despre cele două probleme cu care se confruntă femeile în această perioadă, baby blues și depresia postnatală.

Care este diferența dintre baby blues și depresia postnatală?

Baby blues-ul este o stare naturală după naștere. Este o anxietate normală față de lucrurile noi, o labilitate emoțională. Femeia se poate simți tristă, copleșită de emoțiile ei și poate plânge. Îi este teamă să nu fie la înălțimea așteptărilor și acest sentiment de incompetență este adesea prezent. Acest lucru este normal, deoarece ea trebuie să învețe un nou rol, cel de mamă. Baby blues-ul se datorează atât schimbărilor hormonale, cât și separării psihologice și fizice a corpului bebelușului de cel al noii mame. În această etapă a vieții, noua întâlnire compensează separarea. Iar această întâlnire are loc mai mult sau mai puțin ușor. Nașterea este o schimbare bruscă care duce la o stare de criză, în timpul căreia au loc schimbări psihologice. La aceasta se adaugă oboseala și violența evenimentului. Mai mult, proaspetele mame de astăzi nu mai beneficiază de experiența bunicilor lor în ceea ce privește modul de a se comporta față de copil și maternitate. Această transmitere lipsește adesea cu cruzime, deoarece bunicile locuiesc departe sau lucrează. Prin urmare, tânăra mamă nu are un anturaj și un model de urmat și se poate trezi într-un vid, singură acasă.

Dar depresia postnatală? Ce o caracterizează?

Depresia apare la scurt timp după naștere, în timp ce depresia apare după 15 zile sau 3 săptămâni de disconfort profund. Este o afecțiune relativ frecventă, estimându-se că 15-20% dintre femeile din Franța suferă de ea. În acest caz, sentimentul mamei de a fi copleșită persistă. Starea ei de spirit este negativă și întotdeauna caracterizată de o stimă de sine scăzută. Copilul ei îi face foarte puțină plăcere sau chiar deloc. Mama se simte complet descurajată, iar lucrurile se blochează. Copleșită de anxietăți legate de retrăirea unor experiențe dureroase mai vechi, nu poate fi atentă la expresiile copilului și nu vede clar de ce are el nevoie. În consecință, ea se comportă inadecvat și are adesea un sentiment de incompetență.

În cazurile grave și masive de depresie, mama nu se mai poate da jos din pat și nu poate avea grijă de copilul ei. Este total neadaptată la copil și inconsecventă în îngrijirea acestuia. Semnalul de alarmă este oboseala extremă combinată cu indiferența față de copil.
În aceste cazuri, trebuie să intervenim rapid pentru a preveni împotmolirea situației.
În alte cazuri de depresie, pe de altă parte, se pot observa hiperactivitate și neliniște, combinate cu toane sau lipsă de afectivitate. Mama devine agitată, îngrijindu-și copilul ca și cum ar fi o păpușă sau un obiect. Ea își canalizează anxietatea în acțiune.