Boala pulmonară obstructivă cronică, o afecțiune medicală gravă

Principalele două tipuri de BPOC sunt bronșita cronică și emfizemul pulmonar, iar de multe ori, aceste două condiții coexistă într-un organism.

Bronșita cronică este caracterizată prin inflamația cronică a căilor respiratorii, în special a bronhiilor (tuburile care transportă aerul către plămâni).

Inflamația poate determina producția excesivă de mucus și afectarea cililor (structuri mici care curăță mucoasa din căile respiratorii). Aceste schimbări pot determina îngustarea bronhiilor și pot provoca dificultăți în respirație.

Emfizemul pulmonar este caracterizat prin distrugerea țesutului pulmonar și a alveolelor (saci de aer la capătul bronhiilor).

Această distrugere reduce suprafața disponibilă pentru schimbul de oxigen și dioxid de carbon, afectând astfel capacitatea plămânilor de a funcționa eficient.

Principalele simptome ale BPOC includ dificultăți de respirație, în special la efort fizic; tuse cronică, cu sau fără producție de spută; sibilanță (sunetele specifice respirației, asemănătoare cu fluieratul) în timpul respirației.

Cauzele comune ale BPOC includ:

-fumatul, principalul factor de risc pentru dezvoltarea BPOC;

- expunerea la iritanți pulmonari, cum ar fi poluarea atmosferică, substanțele chimice la locul de muncă și expunerea la vapori sau praf nociv.

Diagnosticul BPOC implică evaluarea simptomelor, explorarea istoricului medical și a istoricului de expunere la factorii de risc, precum și teste pulmonare, cum ar fi spirometria. Aceasta măsoară capacitatea plămânilor de a inspira și expira aerul.

Tratamentul BPOC vizează gestionarea simptomelor și încetinirea progresiei bolii.