Ce este afazia și cum se tratează

Rezultă din disfuncția centrilor limbajului din cortexul cerebral și rețelele de conexiune a ganglionilor bazali sau a substanței albe. Diagnosticul este clinic, adesea completat de examinări neuropsihologice suplimentare, asociate cu imagistica cerebrală (CT, RMN) pentru identificarea cauzei. Prognosticul depinde de cauza și de amploarea leziunii, dar și de vârsta pacientului. Nu există un tratament specific, dar logopedia poate ajuta la recuperare.

La oameni dreptaci și la aproximativ două treimi dintre cei stângaci, funcția limbajului rezidă în emisfera stângă. La cealaltă treime dintre stangaci, o mare parte din funcția limbajului rezidă în emisfera dreaptă. Zonele de limbaj corticale include:

Partea posterosuperioară a lobului temporal, care conține zona lui Wernicke

Lobul parietal inferior adiacent

Partea postero-inferioară a lobului frontal chiar anterior de cortexul motor (zona lui Broca)

Legături subcorticale între aceste regiuni

Deteriorarea oricărei părți a acestei zone aproximativ triunghiulare (de exemplu, prin infarct, tumoră, traumă sau proces degenerativ) perturbă unele aspecte ale limbajului.

Prozodia (calitatea ritmului și a accentului care adaugă sens vorbirii) este de obicei influențată de ambele emisfere, dar afectată doar de disfuncția doar în emisfera non-dominantă.

Afazia este diferită de tulburările de dezvoltare ale limbajului și disfuncția căilor motorii și a mușchilor care produc vorbirea (disartrie).

Etiologia afaziei

Afazia rezultă de obicei din tulburări care nu provoacă leziuni progresive (de exemplu, accident vascular cerebral, traumatism cranian, encefalită); în astfel de cazuri, afazia nu se agravează. Uneori rezultă dintr-o tulburare progresivă (de exemplu, tumoră cerebrală în creștere, demență); în astfel de cazuri, afazia se agravează treptat.

Tipuri de afazie

Afazia este subdivizată în general în afazie receptivă și afazie expresivă.

Afazie receptivă (senzorială, fluentă sau Wernicke): Pacienții nu pot înțelege cuvintele sau nu pot recunoaște simbolurile auditive, vizuale sau tactile. Este cauzată de o tulburare a girusului temporal posterosuperior al emisferei dominante pentru limbaj (zona Wernicke). Adesea este prezentă și o alexia (pierderea capacității de a citi cuvinte).

Afazie expresivă (motorie, nefluentă sau Broca): capacitatea de a produce cuvinte este afectată, dar înțelegerea și capacitatea de conceptualizare sunt relativ păstrate. Se datorează unei tulburări a regiunii frontoparietale sau frontale stângi, inclusiv a zonei lui Broca. Adesea provoacă agrafie (pierderea abilității de a scrie) și afectează lectura orală.

Există și alte tipuri de afazie (vezi tabelul Tipuri de afazie), care pot avea caracteristici comune. Nicio clasificare a afaziilor nu este perfectă. Descrierea tipurilor de deficite este adesea cel mai precis mod de a descrie o anumită afazie.

Simptome de afazie

Anomia (incapacitatea de a numi obiecte) este prezentă în mod obișnuit în toate formele de afazie.

Afazia lui Wernicke

Pacienții cu afazie Wernicke vorbesc fluent, incluzând adesea foneme fără sens, dar nu recunosc semnificația cuvintelor sau relațiile dintre ele. Rezultatul este un „jargon de cuvinte”. Pacienții nu știu că vorbirea lor este de neînțeles pentru ceilalți.

Înțelegerea auditivă și scrisă este afectată. Pacienții fac erori de citire (alexia). Scrierea este fluidă, dar are multe erori și tinde să lipsească substantivele (agrafie fluidă).

O reducere în partea dreaptă a câmpului vizual este frecvent asociată cu afazia lui Wernicke, deoarece căile vizuale sunt aproape de regiunea afectată.

Afazia lui Broca

Pacienții cu afazie Broca sunt capabili să înțeleagă și să conceptualizeze relativ bine, dar capacitatea lor de a enunța cuvinte este afectată. De obicei, afectarea afectează atât limbajul oral, cât și cel scris (agrafie, disgrafie nefluentă), ceea ce este foarte frustrant pentru pacienții care încearcă să comunice. Cu toate acestea, atât comunicarea verbală, cât și cea scrisă au sens pentru pacient.

Afazia lui Broca poate include tulburări de prozodie și repetiție, în plus față de anomie. Scrisul este alterat.

Diagnosticul de afazie:

Diferențierea de alte probleme de comunicare

Teste neurologice la pat

Teste neuropsihologice

imagistica creierului

Interacțiunea verbală poate identifica de obicei afazii grave. Cu toate acestea, medicul ar trebui să încerce să diferențieze afaziile de problemele de comunicare care apar din dizartrii severe sau tulburări ale auzului, vederii (de exemplu, atunci când se evaluează cititul) sau abilitatea de a scrie.

Inițial, afazia lui Wernicke poate fi confundată cu sindromul confuzional. Cu toate acestea, afazia lui Wernicke este o tulburare pură a limbajului, fără alte dovezi de delir (de exemplu, nivel fluctuant de conștiență, prezența halucinațiilor sau tulburări de atenție).

Examinările complementare la pat care identifică deficite specifice includ evaluarea următoarelor:

Vorbirea spontană: Vorbirea este evaluată pe baza fluenței, a numărului de cuvinte rostite, a capacității de a iniția vorbirea, a prezenței erorilor spontane, a pauzelor de căutare a cuvintelor, a ezitărilor și a prozodiei.

Denumirea: Pacienților li se cere să numească obiectele. Cei care au dificultăți în a numi obiectele folosesc adesea circumlocuții (de exemplu, „ceea ce folosim pentru a spune timpul” în loc de „ceas”).

Repetiție: Pacienții sunt rugați să repete propoziții complexe din punct de vedere gramatical (de exemplu, fără dacă, și sau dar").

Înțelegerea: Pacienților li se cere să arate obiectele numite de medic, să execute comenzi simple și complexe și să ofere răspunsuri simple și complexe da sau nu la întrebări.

Scrierea și citirea: Pacienții sunt încurajați să scrie spontan și să citească cu voce tare. Se evaluează înțelegerea cititului, ortografia și scrierea ca răspuns la dictare.

Testele neuropsihologice specifice efectuate de neuropsihologi sau logopediști pot detecta niveluri mai fine de disfuncție și pot permite planificarea tratamentului, precum și evaluarea potențialului de recuperare. Sunt disponibile diferite teste pentru diagnosticarea afaziei (de exemplu, examenul de diagnosticare a afaziei Boston, acumulatorul de afazie occidentală, testul de denumire Boston, testul de simboluri, testul de denumire a acțiunii).

Imagistica cerebrală (de exemplu, CT sau RMN; cu sau fără protocol angiografic) este necesară pentru a caracteriza leziunea (de exemplu, infarct, hemoragie, tumoră). Alte teste sunt efectuate pentru a determina etiologia leziunii (de exemplu, evaluarea accidentului vascular cerebral), după cum este indicat.

Prognosticul afaziei

Vindecarea este influențată de următoarele:

Cauză

Dimensiunea și localizarea leziunilor

Semnificația tulburării de limbaj

Răspuns la tratament

Într-o măsură mai mică, vârsta, educația și starea generală de sănătate a pacientului

Copiii < 8 ani cu leziuni severe, indiferent de emisfera afectată, își recapătă adesea funcția fazică. După această vârstă, majoritatea recuperărilor au loc în primele 3 luni, dar îmbunătățirea poate progresa într-un grad diferit până la sfârșitul primului an.

Tratamentul afaziei:

Tratamentul cauzei

Terapie logopedică

Dispozitive de Comunicare Augmentative

Tratamentul unor leziuni poate fi foarte eficient (de exemplu, corticosteroizi dacă o leziune în expansiune provoacă edem vasogen). Eficacitatea tratamentului afaziei rămâne neclară, dar majoritatea medicilor sunt de acord că managementul de către logopezi instruiți este de ajutor și că tratamentul precoce după debutul tulburării îmbunătățește starea majorității pacienților.

Pacienții care nu își recuperează funcțiile de bază ale limbajului și îngrijitorii acestor pacienți sunt uneori capabili să transmită mesaje folosind dispozitive de comunicare augmentative (de exemplu, un card de comunicare sau o carte care conține imagini sau simboluri ale nevoilor zilnice ale pacientului).