Cum îți crești reziliența emoțională în fața stresului

Reziliența emoțională se referă la capacitatea unei persoane de a se adapta în fața stresului sau a crizelor. Cei rezilienți reușesc să „meargă înainte” și să facă față adversităților fără consecințe de lungă durată. Cei mai puțin rezilienți, însă, au dificultăți mai mari în gestionarea stresului și a schimbărilor – fie ele majore sau minore.

Cercetările arată că persoanele care gestionează cu ușurință stresul cotidian sunt, de asemenea, mai capabile să facă față cu brio și unor crize serioase. Prin urmare, reziliența nu este importantă doar în fața tragediilor, ci și în provocările obișnuite ale vieții de zi cu zi.

Angela Nuțu, psihoterapeut și coach: “ Reziliența nu înseamnă să nu suferi, să nu plângi sau să nu te afecteze evenimentele din viața ta. Nu este despre „a fi tare” cu orice preț. Este despre a simți durerea fără să te lași definit de ea. Este abilitatea psihologică de a reveni la un echilibru intern după evenimente traumatice, eșecuri sau pierderi. Este o combinație de reglare emoțională, convingeri sănătoase și susținere relațională. Practic, este un set de abilități care se pot învăța și cultiva.”

Dezvoltarea rezilienței emoționale nu necesită întotdeauna intervenții majore sau procese terapeutice intense. Uneori, puterea de a face față stresului și de a rămâne centrat în fața provocărilor vine din alegeri simple, repetate și conștiente, care modelează treptat modul în care ne raportăm la lume și la noi înșine.

Iată care sunt pilonii rezilienței emoționale:

1. Conștientizarea de sine. Asta presupune să-ți observi gândurile, emoțiile și reacțiile în timp real, fără să le judeci sau să le reprimi. Cu cât devii mai conștient de tiparele tale automate – cum reacționezi la stres, ce te rănește, ce te activează emoțional – cu atât câștigi mai mult control asupra felului în care gestionezi provocările. Această formă de luciditate emoțională este fundamentul tuturor schimbărilor interioare.

2. Reglarea emoțională. Reziliența nu înseamnă să nu simți, ci să știi cum să-ți reglezi emoțiile intense. Atunci când corpul este în alertă, mintea intră în blocaj, iar reacțiile devin impulsive. Prin tehnici precum respirația conștientă, relaxarea progresivă, mindfulness sau mersul în natură, îți poți calma sistemul nervos. Un corp liniștit creează spațiu pentru gândire clară și acțiuni constructive, chiar și în mijlocul evenimentelor stresante.

3. Flexibilitate în gândire. Unul dintre cele mai puternice instrumente ale unei persoane reziliente este capacitatea de a schimba perspectiva. Nu putem controla tot ce ni se întâmplă, dar putem controla sensul pe care îl dăm evenimentelor. În loc de „nu voi reuși niciodată”, întreabă-te „ce pot învăța din asta?”, „care e partea asupra căreia am control?”, „ce resurse interioare am uitat să folosesc?”.

4. Relații importante. Avem nevoie de oameni în jurul nostru care să ne fie alături nu doar când totul merge bine, ci mai ales când ne simțim copleșiți, confuzi sau fragili. Relațiile sigure – cu familia, prietenii apropiați, partenerul de viață– funcționează ca un fel de plasă de siguranță psihologică. Ele ne oferă înțelegere, validare și sprijin emoțional, reducând senzația de singurătate și nesiguranță. A vorbi sincer despre ce simți, a cere ajutor fără rușine – toate acestea sunt acte de maturitate care, paradoxal, întăresc nu doar legăturile, ci și forța ta interioară.

5. Autocompasiunea. Autocompasiunea înseamnă să te porți cu tine însuți așa cum ai face cu un prieten drag care trece printr-un moment greu. Nu înseamnă slăbiciune sau autocompătimire, ci o atitudine sănătoasă și matură de înțelegere și acceptare a propriei suferințe. În loc să te judeci sau să te învinovățești pentru greșeli sau vulnerabilitate, alegi să te susții cu blândețe

6. Sensul personal. Unul dintre cei mai puternici predictori ai rezilienței este sentimentul că viața ta are un sens. Acesta poate veni din muncă, relații, spiritualitate, pasiuni sau cauze în care crezi profund. Când ai un „de ce” clar, găsești și un „cum” – chiar și atunci când circumstanțele par imposibile. Sensul personal funcționează ca un far interior care te ghidează prin momentele de grele.

7. Încrederea în propriile resurse. Reziliența se hrănește din convingerea că „pot face față, chiar dacă va fi greu”. Nu e vorba de optimism naiv, ci de un sentiment realist al propriei competențe emoționale. Oamenii rezilienți își cunosc limitele, dar nu se definesc prin ele – se definesc prin resursele și valorile care le dau forță.

“Acești piloni nu funcționează separat, ci se susțin reciproc. Poți pune în practică pilonii rezilienței emoționale identificând activitățile pe care le faci zilnic sau săptămânal și care te susțin fizic, emoțional, mental, social și spiritual. Deși fiecare dintre aceste pași poate părea mic, împreună, mentalitatea și acțiunile legate de reziliență te pot ajuta să te simți puternic, relaxat, capabil și mai conectat cu cei din jurul tău”, concluzionează Angela Nuțu.