Divorț: cum să le vorbești copiilor despre asta?

Sfaturi de la Elisabeth Martin-Lebrun, medic pediatru.
Explicați separarea fără ambiguități
Anunțul divorțului este adesea precedat de o perioadă de tensiune în familie. Chiar dacă copiii nu cunosc încă decizia părinților, ei simt această situație conflictuală și suferă de pe urma ei. Este deci necesar să explicăm despărțirea, să o punem în cuvinte pentru a calma anxietățile copiilor. „În formă, idealul este să explicăm despărțirea atunci când toți copiii și cei doi părinți sunt împreună, astfel încât toată lumea să audă același discurs”, explică Elisabeth Martin-Lebrun. Adesea, copiii, martori ai certurilor adulților, se simt vinovați și se cred responsabili pentru dezacordul părinților. Trebuie să fim, evident, foarte clari în acest punct: „Primul lucru de explicat este că un bărbat și o femeie s-ar putea să nu se mai iubească, dar că dragostea lor pentru copiii lor rămâne neschimbată”, continuă medicul pediatru.
Vorbește clar despre viitor
Copiii mici au nevoie de indicii puternice. Un divorț le schimbă neapărat stilul de viață, motiv pentru care părinții trebuie să-i lamurească cât mai mult despre viitoarea lor viață de zi cu zi. „Trebuie să vorbești cu copilul despre aspectele concrete ale vieții lui: ce cameră va avea, la ce școală va fi înscris”, continuă Elisabeth Martin-Lebrun. Explicarea modului de alternanță este la fel de importantă: „copilul trebuie să știe când va fi cu tatăl și cu mama. Fără a uita, ceea ce poate părea accesoriu, cum vor decurge zilele de naștere sau Crăciunul: acestea sunt momente puternice în viața unui copil și are nevoie de ele pentru a se construi singur”. La copiii mai mari, în special la adolescenți, situația este puțin diferită. Totul depinde de relația pe care părinții o au cu ei și, în general, au mai multă libertate de alegere. Dar, din nou, divorțul nu înseamnă absența regulilor. „Cu siguranță, adolescentul își poate alege mai mult tipul „sau” de custodie, dar aveți grijă să nu-l lăsați să plece decât cu cel mai permisiv părinte. Are nevoie și de un cadru. »
Nu denigrați celălalt părinte
Uneori, dezacordul dintre părinți este de așa natură încât împăcarea este dificilă: resentimentele și ura pot complica explicațiile date copiilor. „Desigur, cel mai bun lucru este să nu-l critici pe celălalt”, spune Elisabeth Martin-Lebrun. Dar nu este întotdeauna ușor. „Trebuie să încerci să disociezi bărbatul sau femeia de rolul lor de părinte atunci când vorbești cu copiii. El/ea poate să fi făcut greșeli față de celălalt adult, dar rolul său de părinte trebuie păstrat: rămâne un tată/mamă bun. » Este uman să-și critice soțul/soția atunci când divorțul merge prost, dar la fel de mult să o faci cu prietenii, și departe de prezența copiilor. „Știu că e foarte greu de gestionat uneori, recunoaște Elisabeth Martin-Lebrun, dar adultul, chiar dacă pleacă pentru altcineva, trebuie să arate că copilul rămâne în centrul vieții lui. Nu doar spunând asta, ci și dând semne puternice de dragoste.